Marile drame demografice ale României care vor deveni bombe sociale şi economice

Autor: Adelina Mihai 14.07.2014
  • Numărul de locuitori scade puternic

  • Populaţia îmbătrâneşte

  • Femeile pleacă în străinătate la vârsta la care ar trebui să facă copii 

  • Emigranţii nu vor să revină acasă



Indicatorii demografici fundamentali ai României arată o situaţie îngrijorătoare, dacă nu chiar dramatică din perspectiva trendului: populaţia a scăzut pentru prima dată sub 20 de milioane de persoane din 1968 încoace, 2,35 de milioane de români au plecat în străină­tate pentru că economia locală nu le-a oferit locuri de muncă, familiile amână naşterea primului copil, numărul femeilor tinere care pleacă în altă ţară creşte, în timp ce vârsta medie a populaţiei creşte de la an la an.  

În timp ce în alte state există programe naţionale care să sporească încrederea populaţiei în viitor şi astfel creşte rata natalităţii, în România statisticile privind demografia, asemenea celor sociale (care indică pericole economice grave legate de numărul mic de salariaţi), au fost menţionate vag în discursurile politicienilor şi numai când interesul politic o cerea, adică în perioadele electorale.

La data de 1 ianuarie 2014, populaţia României mai număra 19,94 milioane de locuitori, acesta fiind recordul demografic negativ înregistrat pentru prima dată din 1968 încoace. De la recensământul din octombrie 2011 şi până anul acesta România a pierdut peste 180.000 de locuitori. În ultimii 24 de ani România a pierdut 2,5 milioane de locuitori.

„Principalele cauze ale scăderii demografice înregistrate au fost legate de migraţia externă şi de sporul natural negativ. Am remarcat că, dacă în perioada 2007 -2008 a existat o influenţă mare a fenomenului migraţiei externe mai mare asupra datelor privind scăderea popu­laţiei, în ultimii doi an am observat o încetinire a intensităţii fenomenului migraţionist. În 2013, spre exemplu, sporul natural negativ a avut o influenţă de peste 90% în scăderea populaţiei rezidente, pe când migraţia a reprezentat mai puţin de 10%“, a explicat Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică. El a prezetat noile date în cadrul unei conferinţe organizate vineri la sediul instituţiei cu ocazia aniversării a 155 de ani de statistică oficială în România, dar şi cu ocazia Zilei mondiale a populaţiei.

Dacă situaţia este cel puţin îngrijorătoare în prezent, previziunile organizaţiilor locale şi internaţionale privind viitorul demografic al României sunt sumbre: până în 2040 populaţia totală va ajunge la 16,4 milioane de locuitori, iar până în 2080 la 13,9 milioane de persoane, potrivit prognozei realizate de divizia de populaţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ironic, mai optimiste sunt estimările INS şi ale Eurostat (biroul de statistică al Comisiei Europene), care văd o populaţie de peste 17 milioane de locuitori până în 2040 şi de peste 14, respectiv 16 milioane de locuitori în 2080.
 

Incertitudinile legate de viitor, motiv al scăderii populaţiei

Printre cauzele care au condus la scăderea populaţiei se află şi scăderea ratei fertilităţii, care aproape că s-a înjumătăţit în ultimele două decenii, ajungând de la 66,3 născuţi vii la 1.000 de femei de vârstă fertilă în 1989 la 37,5 în 2012. Pe lângă faptul că femeile din România fac mai puţini copii, statisticile indică şi că îi fac mai târziu: vârsta pe care o are o mamă din România la prima naştere este a fost de 26,2 ani în 2012, comparativ cu vârsta medie de 23,7 ani în anul 2000.

„Problema îmbătrânirii populaţiei este una de risc naţional. Principalul factor care conduce la îmbătrânirea populaţiei este scăderea extraordinar de mare a ratei fertilităţii populaţiei. Dar această problemă poate fi rezolvată prin programe şi măsuri de tipul oferirii unor condiţii mai bune de muncă sau politici de încurajare a migraţiei temporare în detrimentul celei definitive. Este alarmant faptul că scăderea populaţiei are loc odată cu degradarea structurii de vârstă a populaţiei“, a explicat Vergil Voineagu, profesor de statistică în cadrul Academiei de Studii Economice şi fost preşedinte al INS. În opinia sa, scăderea nivelului de trai, stresul de la serviciu, incertitudinea faţă de viitor şi şomajul sunt doar câteva dintre cauzele care au determinat o scădere a natalităţii în România. Faţă de 1989 au dispărut 4 milioane de locuri de muncă, ajungând ca în acest moment România să se sprijine pe 4,3 milioane de angajaţi oficiali, cu un salariu mediu de 1.700 de lei net pe lună (380 de euro) şi 1,5 milioane de oameni care lucrează fără contracte de muncă, în agricultură, construcţii, turism sau servicii. Cei 4,3 milioane de angajaţi, dintre care 1,2 milioane sunt la stat, susţin peste 5 milioane de pensionari cu o pensie medie de circa 800 de lei pe lună (180 de euro) şi 8-9 milioane de minori. În acest ritm, în care bugetul naţional de pensii este pe deficit de câteva miliarde de euro pe an, evaziunea fiscală se îndreaptă spre 25% din PIB (30 de miliarde din 140 de miliarde euro), iar multe familii sunt susţinute de banii românilor din afară, România va avea o problemă majoră în anii următori atât socială, cât şi economică.

Totodată, statisticile mai arată că populaţia îmbătrâneşte cu un ritm rapid, simultan cu creşterea speranţei de viaţă a populaţiei (care a ajuns la 74,2 ani în 2012 faţă de 69,4 ani în 1989).
 

Cei 2,35 milioane de emigranţi sunt cei care modernizează ţara

În ceea ce priveşte o altă cauză importantă a scăderii populaţiei, migraţia externă, cele mai noi date, recalculate după un regulament european şi valabile pentru 1 iulie 2013, arată că numărul emigranţilor români este de 2,35 de milioane de persoane, cu 180.000 de persoane mai mare decât soldul înregistrat la recensământul din 2011.

O schimbare semnificativă în structura populaţiei care migrează s-a remarcat în rândul femeilor: a crescut ritmul de emigrare în rândul femeilor plecate în străinătate cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani, faţă de situaţia din 2007, când în rândul femeilor emigrante predominau cele cu vârsta mai mare de 50 de ani.

„Dezvoltarea şi modernizarea ţării nu se fac printr-un volum mare de migranţi, ci prin experienţa migraţionistă. România se schimbă fundamental în funcţie de modul în care se migrează, pentru că experienţa celor care au migrat în Spania este diferită de a celor care au fost în Marea Britanie, iar modernizarea se face de jos în sus, pe modelele pe care le-au avut în ţările în care au fost. Pentru un sfert din populaţia României, ceasul cultural şi social nu mai bate la Bucureşti, ci la Berlin, la Paris sau la Madrid“, a explicat Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. În opinia sa, populaţia care a migrat şi care are relaţii cu alţi români din zonele în care au lucrat ca emigranţi va ajuta la dezvoltarea şi modernizarea ţării, dar că această dezvoltare este inconsistentă, în funcţie de ceea ce au văzut aceştia în statele în care au migrat.

Pe de altă parte, incertitudinea economiei îi face pe mulţi români care lucrează în străinătate să nu mai ia în considerare varianta întoarcerii acasă.

„Dacă nu faci ceva, ca guvern, astfel încât oamenii din diaspora să simtă că sunt luaţi în seamă, atunci ei nu se vor mai întoarce în ţară. Nu le poţi oferi salarii mari, nu ai locuri de muncă, dar vot prin corespondenţă de ce nu le dai? Trebuie găsite acele măsuri care păstrează optimismul viu al migrantului în străinătate. Pentru că ţara îşi va reveni din punct de vedere economic, dar dacă între timp migranţii îşi vor pierde încrederea în viitor, efectele pot fi dezastruoase“, a mai spus profesorul Sandu.

O altă observaţie făcută de profesorul Sandu a fost aceea că mentalitatea românilor care sunt emigranţi s-a schimbat, iar motivele pentru care aceştia nu vor să se întoarcă acasă ţin mai degrabă de pretenţiile crescute ale acestora vizavi de serviciile publice decât de încasarea unor salarii foarte mari.

„După ce ai stat trei sau cinci ani în străinătate se schimbă foarte multe lucruri. Aceştia sunt oameni care vor altfel de instituţii, iar sondajele pe care le-am făcut au relevat faptul că aceştia s-ar întoarce acasă atunci când vor găsi servicii comparabile cu cele din ţara în care au emigrat, fie că e vorba de servicii oferite de primărie sau de spitale. De aceea unghiul de abordare al discursului public trebuie schimbat în aşa fel încât să fie identificate abilităţile migranţilor de a ajuta la dezvoltarea ţării, nu doar numărul acestora“, a mai spus Sandu.

 

Un nou fenomen demografic ia amploare: euronavetismul

Scăderea numărului de emigranţi români din 2013 a fost o consecinţă a faptului că perioada de criză care a afectat sudul, centrul şi vestul Europei nu i-a încurajat pe români la plecări suplimentare, însă un nou fenomen a început să se intensifice şi să micşoreze fenomenul migraţiei extrene: migraţia circulatorie.

„Avem de-a face cu un nou fenomen, cel al intensificării migraţiei circulatorii, care este puţin vizibil şi greu de prins în statistici. Cercetătorii pun pe piaţă date privind numărul de oameni care au migrat pentru un an de zile sau mai mult, dar există situaţii precum sunt cele ale medicilor euronavetişti, care îşi iau timp de o lună concediu şi se duc să lucreze în străinătate acolo unde au o oportunitate, să vadă cum e. Ei vin şi pleacă, este un euronavetism care ia amploare“, a spus profesorul Dumitru Sandu, de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti.

El a adăugat că o situaţie similară se întâmplă şi în cazul românilor care pleacă să lucreze în agricultură, pe contracte de două sau de trei luni de zile, în state precum Spania, Germania, Olanda sau Marea Britanie. „O parte a populaţiei preferă acest fel de navetism, reglementat. Însă aceşti oameni se regăsesc foarte greu în statistici, doar în urma unor sondaje. E un fenomen care nu se vede, dar care este fundamental. Pe termen mediu, ne aşteptăm ca fenomenul migraţiei externe pe o durată mai mare de un an să se reducă, aceasta fiind o urmare a intensificării fenomenului de migraţie circulatorie“. În opinia sa, euronavetismul este facilitat de fapul că, în prezent, românii au un capital de relaţii în străinătate foarte mare, fie că e voba de relaţiile pe care le au cu rudele, cu prietenii, cu cunoştinţele pe care şi le-au făcut de-a lungul timpului.

„Problema este că, pentru a reduce costurile şi a creşte beneficiile acestui fenomen, este nevoie de o instituţionalizare a circulaţiei migratorii, pentru că în acest moment în România, spre deosebire de situaţia din Polonia, se găsesc foarte puţine agenţii de recrutare de forţă de muncă pentru străinătate, iar unele nu sunt legale sau nu sunt credibile.“

 

Dezastru!

- 19.942.600 de locuitori formau populaţia României la 1 ianuarie 2014, în scădere cu 1,68 de milioane de persoane faţă de anul 2002 (pentru prima dată din 1968 încoace, populaţia a scăzut sub 20 de milioane de persoane.

- 2,35 de milioane de români au plecat în străinătate (conform datelor de la 1 iulie 2013), în creştere cu 180.000 de persoane faţă de situaţia din octombrie 2011 (când s-a realizat pentru prima dată recensământul românilor din străinătate).

- 26,2 ani este vârsta medie a mamei la prima naştere (în 2012), comparativ cu situaţia din anul 2000, când era de 23,7 ani.

- 37,5 născuţi vii la 1.000 de femei era rata de fertilitate în 2012, prin comparaţie cu situaţia din 1989, când era de 66,3 născuţi vii la 1.000 de femei.

- 74,26 de ani era speranţa de viaţă în România (în 2012), faţă de 1989, când era de 69,42 de ani.