BNR, prinsă între menţinerea economisirii şi creditul bancar prea scump

Micşorarea unanim preconizată de analişti de reducere a dobânzii de referinţă de la 3,5% va fi pentru bănci pretextul de a coborî dobânzile la depozitele în lei la niveluri infime, de 1-2% pe an, cum nu au mai fost niciodată în România.

Scăderea dobânzii-cheie la lei spre nivelul de 3% pe an pentru a încuraja creditarea ar putea avea ca efect nedorit reducerea ratelor de dobândă plătite de bancheri pentru depozitele clienţilor şi implicit descurajarea econo­misirii interne, care a devenit foarte im­portantă în contextul procesului nedo­rit de dezintermediere financiară.

Cele mai multe bănci şi-au poziţionat dobânzile la depozite la 2-3% pe an, sub dobânda-cheie de 3,5% pe an. Aceasta este o situaţie pe care econo­mia românească nu a mai traversat-o niciodată şi va exista riscul ca inclusiv la depozitele în lei oamenii să se trezească cu mai puţini bani în cont la scadenţa depozitului.

Anterior, doar la euro şi dolari au existat situaţii în care comisioanele per­cepute de bănci au depăşit nivelul dobân­zilor.

Chiar guvernatorul BNR Mugur Isărescu afirma luna trecută că se teme să nu descurajeze economisirea prin reducerea prea mult a dobânzii-cheie, o miş­care pe care a calificat-o ca fiind „ne­eficientă sau chiar periculoasă“.

Dobânzile la depozite au ajuns sub rata de politică monetară pe fondul vo­latilităţii costului leilor pe piaţa moneta­ră, iar reducerea acesteia ar putea conduce şi la stabilizarea bonificaţiilor. De exemplu, dobânda Robor la 3 luni, referinţa pentru costul creditelor de retail în lei, este în prezent la 2% pe an, astfel că bancherii au fost încurajaţi să tindă cu bonificaţiile spre acest nivel. Rata infla­ţie a fost 0,7% în iunie, dar prognoza BNR indică 2,9% la finalul anului.