Pe ce criterii sunt desemnaţi oamenii de stat care primesc pe mână miliarde de euro?

Deputatul Claudiu Manda, 39 de ani, desemnat de prim-ministrul Victor Ponta în funcţia de ministru al bugetului, este prima persoană din actuala legislatură parlamentară a cărei nominalizare riscă să fie respinsă de preşedintele ţării care spune că el nu are pregătirea şi experienţa necesare pentru o astfel de poziţie. Manda este economist de formaţie şi doctorand în management, dar experienţa sa de economist este extrem de limitată, după cum arată datele din CV-ul său. Ministrul bugetului decide cum se cheltuiesc 45-46 de miliarde de euro anual, bugetul consolidate al statului român.

În comparaţie, în ţările din jurul României miniştrii finanţelor (care gestionează şi bugetul pentru că nu există peste tot miniştri ai bugetului) au o experienţă solidă în piaţă şi studii pe măsură. De pildă, Mateusz Szczurek, ministrul de finanţe al Poloniei, a fost înainte de a avea această funcţie economist-şef ING pentru Europa Centrală şi de Est. Petar Chobanov, ministrul de finanţe al Bulgariei, este profesor de economie şi a fost analist la Banca Naţională a Bulgariei, ministrul de resort al Cehiei Andrej Babis a fost CEO la Agrofert, un mare conglomerat comercial, în vreme ce Uros Cufer, ministrul de finanţe al Sloveniei, a lucrat ca director analiză şi cercetare la Banca Sloveniei.

În faţa obiecţiilor preşedintelui, premierul a spus că îşi va menţine propunerile pentru desemnarea lui Iulian Claudiu Manda, deputat, vicepreşedinte al Comisiei de buget-finanţe a Camerei Deputaţilor şi, pe linie politică, şef al PSD Dolj, în poziţia de ministru al bugetului şi a Rozaliei Biro, senator UDMR, pentru funcţia de ministru al culturii. Dar premierul nu poate împiedica veto-ul preşedintelui, în cazul în care el nu-şi modifică opinia.

Potrivit unei decizii a Curţii Constitu­ţionale din februarie 2008, preşedintele ţării poate respinge o singură dată şi motivat o propunere pentru o poziţie de ministru venită de la prim-ministrul ţării. Precedentul a fost creat când fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu a invocat la

Curtea Constituţională neconstituţionalitatea respingerii de către preşedintele Traian Băsescu a nomina­li­zării Noricăi Nicolai în funcţia de ministru al justiţiei. Curtea a spus că, motivat, preşedintele poate respinge o singură dată o astfel de nominalizare, iar premierul este obligat să vină cu o altă propunere.

Premierul Ponta s-a ferit până acum de un astfel de blocaj întrebându-l pe preşedinte, când a fost cazul, dacă va fi de acord cu o nominalizare sau alta. Săptămâna trecută însă preşedintele a spus public că nu este de acord nici cu desemnarea lui Manda pentru poziţia de ministru al bugetului, nici cu cea a Rozaliei Biro pentru demnitatea de ministru al culturii. El i-a dat termen până marţi prim-ministrului să vină cu alte propuneri şi şi-a justificat opoziţia faţă de numirile anunţate. Biro, spune el, nu stăpâneşte bine limba română, iar Manda nu are nicio experienţă pentru poziţia pentru care a fost nominalizat.

„Cea mai complexă experienţă a domnului Iulian Claudiu Manda este legată de funcţia de director la Casa de cultură a studenţilor din Craiova. Singurul calcul economic care se face acolo este valoarea biletelor rupte într-o zi de sâmbătă. Or, ministrul bugetului înseamnă mult mai mult“, a susţinut preşedintele.

Manda este la al treilea mandat de deputat, a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii din Craiova şi este doctorand în management al Universităţii Valahia din Târgovişte. În CV-ul său Manda mai scrie că are studii de marketing politic, că a absolvit „Colegiul Naţional de Apărare“ sau Şcoala Academică Postuniversitară „Ovidiu Şincai“ (Ovidiu Şincai este un om politic din fostul PDSR). Experienţa sa, în afara mandatului de deputat, este de director adjunct cu probleme de tineret la Dolj, şef de cabinet al unui deputat, contabil la o firmă sau de director la o casă de cultură a studenţilor, spune acelaşi CV publicat pe site-ul Camerei Deputaţilor. Nu este de ajuns că Manda este deputat ca să ajungă ministru al bugetului, susţine Băsescu.

Poziţia de ministru al bugetului este una esenţială pentru finanţele ţării, chiar dacă a fost inventată recent. Liviu Voinea (39 de ani), care ocupă această poziţie este doctor în economie, profesor universitar, are un titlu de Master în Administrarea Afacerilor (MBA) la Stockholm University School of Business şi o specializare în „sociologia bunăstării“, la Universitatea Bucureşti şi o diplomă în statistică în ştiinţele sociale la University of Essex, Marea Britanie. El va pleca din toamnă însă la BNR, fiind ales de Parlament în Consiliul de administraţie al instituţiei. Deşi a fost considerat un economist apropiat de PSD (fapt consacrat de înscrierea sa în partid în februarie curent), Voinea a intrat în conflict cu o parte dintre puternicii lideri ai social-democraţilor după ce a refuzat să aprobe o serie de cheltuieli bugetare cerute de aceştia.

În scurtul său mandat de ministru, (decembrie 2012-prezent) Voinea a ţinut în frâu deficitul bugetar (2,5% în 2013 şi 0,52% în primele şase luni ale anului). Însă, pe fondul nerealizării veniturilor planificate, a făcut-o pe seama chaltuielilor cu incestiţiile. Cheltuielile de capital au scăzut cu 7,5% în 2013 şi cu 33% în primele ;ase luni din acest an. Însă, dacă în S1 veniturile au fost cu 4,5 mld. lei sub venitul programat, chaltuielile de care Voinea era direct răspunzător au fost cu 9,4 mld. lei mai mici pentru că s-au făcut „economii“ la cheltuielile de capital (un minus de 2,1 miliarde de lei) sau  cheltuieli cu proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile, (un minus faţă de program de 4,4 miliarde de lei). Astfel că, la ;ase lun I din an, deicitul bugetar a fost de doar 0,5% din PIB faţă de 2,2% din PIB pe care este fundamentat bugetul pe 2014. Acest lucru lasă Finanţelor şi mai ales viitorului ministru al bugetului un „spaţiu fiscal“ de peste 11 miliarde de lei care pot fi cheltuiţi în a doua parte a anului – ce coincide şi cu campania electorală pentru alegerile prezidenţiale -  doar pe seama împrumuturilor ce pot fi făcute.