Angela Merkel este dispusă să plătească Rusiei preţul pentru o lume stabilă

Preşedintele Rusiei Vladimir Putin nu se aştepta ca Germania cancelarului Angela Merkel să fie de acord cu sancţiunile impuse Rusiei de UE deoarece acestea ar reprezenta o ameninţare pentru exporturile germane către Rusia, în condiţiile în care anul trecut unu din zece exportatori nemţi şi-a trimis mărfurile pe piaţa rusească. El a subestimat hotărârea lui Merkel de a reacţiona la implicarea Moscovei în criza ucraineană, iar aceasta demonstrează că anii petrecuţi de Putin în Germania de Est în perioada comunistă  ca agent al serviciilor secrete ruseşti nu au fost suficienţi pentru a aprecia corect mentalitatea nemţilor de astăzi, scrie Financial Times.

Putin a lucrat în fosta RDG (Republica Democrată Germană) din 1985 până în 1990 ca agent KGB.

Luna trecută, cele 28 de state membre ale UE au impus sancţiuni aspre împotriva Rusiei ca răspuns la sprijinul pe care Putin îl oferă separatiştilor proruşi în războiul civil din Ucraina. Deşi Putin se aştepta ca Merkel să refuze orice măsură care i-ar afecta pe exportatorii germani, chiar Germania a fost cea care a promovat setul de sancţiuni. Prioritatea lui Merkel şi a lui Frank-Walter Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei, este menţinerea solidarităţii europene.

„Putin gândeşte ca un agent KGB de modă-veche. Vede totul ca pe un joc de genul totul sau nimic.  El lasă loc de diverse opţiuni şi încearcă să dezbine UE şi Vestul prin contacte bilaterale“, spune Andreas Shockenhoff, vicepreşedinte al Uniunii Creştin-Democrate, partidul Angelei Merkel.

Reacţia lui Merkel nu ar fi trebuit să fie totuşi surprinzătoare. Atitudinea lui Putin a început să o îngrijoreze încă din martie, când pen­insula Crimeea, fost teritoriu ucrainean, a fost anexată de Rusia, într-un mod considerat ilegitim de către UE şi de SUA. Încă de când Putin a devenit preşedinte  în 2012, cancelarul german şi-a exprimat nemulţumirea faţă de tendinţa autoritară şi naţionalistă de la Kremlin. Merkel şi-a pierdut încrederea în Putin şi pentru că s-a simţit minţită de nenumărate ori. Cei doi ai avut peste 30 de conversaţii telefonice în care Putin pretindea că  este dispus să oprească mişcarea separatistă din Ucraina.

Până în prezent, rolul Germaniei în UE era să se ocupe de reglementările economice şi fiscale în cazul crizelor apărute în zona euro. Politica externă făcea parte din sarcinile Franţei şi Marii Britanii.

Christoph Betram, analist în politică externă, consideră că slăbiciunea celorlalte guverne europene în criza actuală amplifică nevoia de a acorda un rol mai important Germaniei în astfel de decizii.  Betram a explicat că Germania este  o ţară care dintotdeauna a acceptat politicile externe stabilite de ceilalţi, însă acum a fost silită să preia controlul.

Merkel nu dă prea multe detalii despre dezbaterile asupra politicii externe, fiindcă ştie că alegătorii ar prefera ca Germania să nu participe în astfel de hotărâri.

Conform unui sondaj de opinie realizat de către fundaţia Körber în luna mai, doar 37% dintre nemţi sunt de părere că Germania ar trebui să se implice mai mult în crizele internaţionale, în timp ce 60% ar prefera ca Berlinul să menţină un profil discret. Putin a subapreciat-o pe Merkel probabil din cauza atitudinii pe care aceasta o adoptă în general, de a aştepta să vadă cum evoluează situaţia. Este pertinent pentru Putin să creadă că germanii nu vor interveni militar în Ucraina, dar nu ar trebui să creadă şi că ei vor rămâne indiferenţi. Deşi expresia îi face pe politicienii germani să se simtă jenaţi, Merkel ştie ce înseamnă „interesul naţional“.  În Ucraina, aceasta ar însemna contestarea anexării Crimeei, chiar dacă ar veni la pachet cu numeroase consecinţe economice. În situaţia actuală, este vorba nu doar de protejarea pieţelor de export, ci şi de probleme legate de siguranţă şi prosperitate, solidaritate europeană, apărarea statului de drept şi protejarea drepturilor omului.