Topul celor mai mari privatizări ale României. Care au fost cele mai controversate şi care au adus statului cei mai mulţi bani

Autori: Sorin Pâslaru , Adelina Mihai 16.08.2014

Privatizările cele mai controversate au fost cele în care activitatea com­paniei devenise nesemnificativă din cauza rupturii lanţurilor de va­loa­re din economie, dar activele sale- clă­diri şi terenuri -, erau foarte valoroase pe piaţa li­beră. A fost cazul mai ales al  insti­tu­te­lor de cercetare din centrul Bucureştiului.

„Multe întreprinderi de stat au fost luate de către nepricepuţi, care au crezut că le vor putea face să funcţioneze. Altele au fost luate cu rea in­tenţie, pentru activele pe care le deţineau, pentru că se crease o mentalitate de a colecţiona active la români“, a spus Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Deşi, în opinia sa, BCR este cea mai reuşită privatizare făcută în România, Pogonaru adaugă totuşi că este „o problemă de securitate naţională să pri­va­tizezi sistemul bancar într-un asemenea grad“.

„Când 90% din sistem e deţinut de străini, masa monetară din economie depinde de deci­ziile luate în alte state. În plus, capitalul străin are o volatilitate mai mare decât cel local, iar acest lucru se observă în toate plecările in­vestitorilor din ultima perioadă“, a mai spus el.

În prezent, doar încă patru dosare de privatizare mai sunt prezentate pe site-ul Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu decizii definitive de condamnare, foarte puţin dacă se are în vedere că în România au fost peste 11.000 de contracte de privatizare pentru aproape 8.000 de companii, iar asupra multora dintre acestea planează suspiciuni de corupţie şi de întrebări privind modul cum au fost evaluate activele statului. 

Problema privatizărilor nu a fost generată de către metoda de privatizare folosită, în cazul în care aceasta ar fi fost făcută în mod cinstit şi co­rect, spune analistul economic Aurelian Dochia.

„Cred că cele mai cinstite privatizări sunt cele care trasează principalele detalii ale privatizării de la început, care spun suma pe care o au la dispoziţie şi demonstrează că ceea ce vor să achiziţioneze este la un preţ de piaţă corect. S-au permis, prin lege, tot felul de soluţii deschise, cum este, de pildă, privatizarea pe o anumită sumă cu condiţia ca investitorul să investească o anumită sumă de bani după privatizare. Este foarte greu să crezi că astfel de condiţii se îndeplinesc, iar un investitor de bună credinţă, care vrea să le îndeplinească, se poate trezi în mijlocul unei crize economice mondiale şi nu mai are ce să facă“, a spus Dochia, care este şi managing director al firmei de consultanţă CONCEPT - Economic and Business Consulting.