Bomba PIB-ului a fost doar amorsată. Va exploda pe 1 octombrie, când vom constata scăderea an la an de pe T3

Autor: Sorin Pâslaru 19.08.2014

Scriam pe 16 mai 2014 în articolul „Nu vă felicitaţi că nu aveţi pentru ce. Creşterea economică a frânat faţă de 2013“ publicat în pagina 3 a Ziarului Financiar că nivelul creşterii de 3,8% (ulterior rectificat la 3,9%) de pe primul trimestru este numai aparent mulţumitor. Citez:

„În realitate, trendul de accelerare a creşterii început în trimestrul II al anului anterior s-a rupt.(…) Iar trendul, aşa cum îl dau exemplu statisticienii în cazul alegerilor, este determinant pentru rezultatul final, în cazul nostru creşterea economică de pe tot anul 2014. Un semnal vine şi din încetinirea creşterii ajustate sezonier trimestru la trimestrul anterior (adică trimestru I al lui 2014 faţă de trimestru IV al lui 2013) care a fost de doar 0,1% (!), faţă de 0,8%,1,8% şi, respectiv, 1,6% în cele trei trimestre anterioare. Cu alte cuvinte, înainte de a decola spre mult-aşteptata creştere de 5-6% de care are nevoie România pentru a recupera decalajele faţă de vestul Europei, de fapt, economia este în plin proces de aterizare“.

De fapt, ajustările ulterioare au arătat cât de fragil a fost acel 0,1% subliniat la vremea respectivă cu un semn al exclamării, care s-a dovedit de fapt o scădere trimestru la trimestru de 0,2%. Care a fost urmată de -1% trimestrul II faţă de trimestrul I şi gata recesiunea.

Şi iată că într-adevăr, în loc de decolare avem o aterizare, iar toată lumea se întoarce spre un indicator luat în seamă numai când apar nori negri în economie: evoluţia PIB trimestru faţă de trimestrul anterior.

Pentru că degeaba rămâne pe plus PIB-ul trimestrial faţă de trimestrul din anul anterior, cum este cazul în T2 2014 faţă de 2013 - +1,2%, dacă trimestru la trimestrul precedent a început alunecarea.

Pentru comparaţie, să observăm ce s-a întâmplat în 2008. Ca o apă care sapă pe dedesubt, care se infiltrează până dărâmă cu totul clădirea, scăderea trimestru la trimestrul precedent a pornit (tot cu 0,1%, cum se anunţase iniţial în cazul trimestrului I pe 2014) în trimestrul 3 din 2008.

Recesiunea a început atunci de fapt în luna iulie 2008, aşa cum în prezent recesiunea a început în ianuarie 2014.

Abia în T1 2009 a fost o scădere a PIB-ului faţă de aceeaşi perioadă din anul anterior, drastică: de 6,2%, deci la două trimestre distanţă faţă de prima scădere. Dacă se va întâmpla la fel ca în perioada 2008-2009, prima scădere trimestru faţă de trimestrul anterior se va manifesta în trimestrul III 2014, pe care îl traversăm.

Şi dacă luăm în calcul că T3 2013 a fost foarte bun, cu o creştere de 4,2% faţă de trimestrul anterior şi una de 1,8% faţă de T3 2012, atunci scăderea an la an a PIB-ului din trimestrul 3 2014, care va fi anunţată pe 1 octombrie 2014, este ca şi realizată. Pentru că ce poate urma în şirul creşterilor trimestriale faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut începând cu T4 din 2004: 5,4%,  3,5% şi 1,2% decât o scădere de cel puţin 0,5%?

Atunci să vezi ghiulea electorală.

Interesant este însă cât de mult i-a surprins această evoluţie a economiei pe aproape toţi analiştii din România. Se vede că indicatorii lunari  - producţia industrială, cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul - au devenit aproape nerelevanţi.

Când tocmai se părea că fusese găsit miracolul, piatra filozofală a macroeconomiei - deficit de cont curent strâns, sub 2%, inflaţie sub 2% şi deficit bugetar tot sub 2%, dar creştere economică de peste 2%, iată că am păţit ca Nastratin Hogea, care i-a redus măgarului porţia de mâncare sperând că poate trăi şi fără până când acesta a sucombat.

De unde creştere economică cu deficit bugetar de 0,5% din PIB, inflaţie de 0,9%, deficit de cont curent sub 1% din PIB? Adică statul nu cheltuie, investitorii străini nu finanţează economia, ci, dimpotrivă, a venit timpul plăţii datoriilor externe, expunerea băncilor străine scade brutal, preţurile la bunuri şi servicii stagnează pentru că cererea este în declin şi firmele nu au deloc impulsul de a investi. Atunci, de unde creştere? Chiar există vreo maşină să meargă fără benzină?