Paradoxul rusesc: cum a ajuns cea mai mare ţară din lume să importe 40% din mâncarea pe care o consumă

Kremlinul încearcă să îi convingă pe ruşi că alimentele produse local sunt superioare celor importate din Occident care, în marea majoritate, sunt acum interzise şi susţine că a venit momentul ca agricultura rusească să se afirme. Rusia este a şasea cea mai bogată ţară în terenuri arabile la nivel mondial, dar 40% din hrană este importată, scrie Financial Times.

Agricultorii consideră că ar fi nevoie de ani întregi de muncă şi de investiţii uriaşe pentru a fi redusă dependenţa Rusiei de ţările exportatoare de alimente. „Situaţia de astăzi din Rusia este unică prin faptul că avem mere proaspete, crescute natural, dar ale căror preţuri nici nu se apropie de cele ale importurilor“, a spus Dmitri Iuriev, viceministrul agriculturii. „Aproape jumătate dintre fructele produse în micile ferme şi 20% din producţia industrială de legume ajung la gunoi.“

Problema îşi are rădăcinile în transformările ameţitoare care au avut loc după căderea sistemului comunist. Până în 1991, Uniunea Sovietică se mândrea cu o producţie internă care putea întreţine de una singură nevoile cetăţenilor,  dar care cu greu dădea randament şi care oferea consumatorilor o gamă limitată de produse.

Trecerea la capitalism din anii 1990 i-a determinat pe noii antreprenori să se orienteze către sectoare profitabile precum comerţul, mineritul şi serviciile financiare.

Fermele aflate în proprietatea statului au fost împărţite, dar prea puţini au fost în stare să adune sume de bani suficiente ca să modernizeze sistemele de producţie necesare alimentării pieţei. Multi agricultori au preferat să-şi abandoneze pământul şi să îşi caute de muncă în Moscova, aflată în plină expansiune.

Guvernul a avut câteva tentative reuşite de a rezolva problemele agricole. Autorită­ţile au acordat subvenţii prin intermediul băncilor de stat şi al companiilor de leasing, reuşind să pună din nou pe picioare producţia de carne de porc şi carne de pasăre care se prăbuşise odată cu regimul comunist. Moscova se teme totuşi să acţioneze prea rapid. Iuriev a declarat că o creştere accelerată a producţiei de carne de porc sau de cereale ar putea veni la pachet cu reduceri de preţ şi ar alunga investitorii pe care guvernul încearcă să-i sprijine.

Şi sectoarele de fructe şi legume înregistrează pierderi semnificative din cauza absenţei unei logistici moderne la nivel naţional şi a unei infrastructuri adecvate de depozitare.

Yuriev a prezentat exemplul republicii Dagestan, componentă a Rusiei,  care are capacitatea de a produce fructe şi legume de înaltă calitate, dar lipsa infrastructurii necesare pentru depozitarea şi transportarea produselor perisabile forţează  Dagestan-ul  să transforme fructele şi legumele în materii prime pentru alte produse, precum sucurile concentrate.

Jucători din sectorul agricol dau vina pe lipsa subvenţiilor pentru agricultură. „Guvernul nu a făcut altceva decât să pună piedici în calea agriculturii“, spune Vasily Melnichenko, proprietarul unei ferme modeste din munţii Ural. „Guvernul nu intenţionează să ne ajute, ci dimpotrivă, ar prefera să părăsim terenurile şi să lăsăm marile companii să extragă  resursele din pământurile noastre. Asta este ceea ce Rusia va face mereu: va exporta petrol şi gaze“, a precizat Melnichenko.

Câteva ţări din America Latină şi-au exprimat deja intenţia de a acoperi golul de pe piaţa alimentelor provocat de embargoul rusesc. Brazilia ar putea profita cel mai mult de situaţie, exportând în Rusia carne de vită, porc şi pui, porumb şi produse lactate. Peru ar putea trimite pe teritoriul rusesc carne şi lactate iar Chile ar putea exporta peşte. şi Turcia are oportunitatea de a-şi dubla exporturile de fructe, legume şi peşte către Rusia, potrivit Reuters.