Povestea unui marinar român de 25 de ani care lucrează pentru o companie în care salariile ajung la peste 10.000 de euro pe lună

La 25 de ani, Sabin C., un român care a ales să lucreze la una dintre cele mai mari trei companii de transport naval la nivel internaţional, a vizitat până acum ţări precum  Mexic, Peru, Chile, Statele Unite ale Americii, Japonia sau Coreea de Sud. S-a rătăcit pe străzile unor oraşe precum Hollywood, Los Angeles sau Hong Kong, iar pe lista viitoarelor aventuri stau zone din Brazilia, Spania şi Egipt.

„La 23 de ani văzusem deja locuri pe care dacă rămâneam în ţară, cu studii superioare şi cu un salariu minim, nu aş fi reuşit să le văd aşa repede sau chiar deloc”, povesteşte tânărul, care lucrează de câţiva ani la unul dintre cei mai mari transportatori navali din lume. Meseria de ofiţer maritim se împarte în trei categorii: ofiţer de punte, electrician şi ofiţer mecanic, ultima fiind şi alegerea lui Sabin, miza fiind un salariu de câteva mii de euro pe lună.

De exemplu un cadet (adică practicant) câştigă 300-400 de euro pe lună, iar salariul lunar al unui ofiţer porneşte de la 2.000-3.000 de euro în funcţie de grad.

Salariul poate ajunge în timp şi la 6.000-10.000 de euro sau chiar 12.000 de euro pe lună în cazul unui comandant, însă depinde de la companie la companie, dar şi de tipul navei. Pe tancuri petroliere se câştigă cel mai bine. Contractele de muncă pot fi încheiate pe o perioadă de până la 8-9 luni, aşa cum este cazul navelor de pasageri, iar cele pe navele de transport de containere contractele sunt de 3-4 luni cu o pauză de 1-2 luni acasă. De cele mai multe ori, marinarii se întorc cu salariul aproape întreg acasă, deoarece compania la care lucrează plăteşte drumul, cazarea la hotel dacă este cazul, masa pe navă sau asigurările de sănătate, singurele lucruri care implică cheltuieli proprii sunt cadourile pentru prieteni şi familie.

 „Cel care spune că se face navigator doar pentru plăcerea de a vedea marea nu va rezista. Cred că peste 90% din cei care urmează acest drum au ca principală motivaţie salariul. Faptul că ai avantajul de a vedea toată lumea este privit doar ca un bonus, pentru că nu toţi au şansa de a vizita fiecare port în care intră nava şi oraşele învecinate, ci văd luminile oraşului de la distanţă”, afirmă tânărul.

O navă este un oraş plutitor

Ziua pe mare începea în general pentru Sabin la şase dimineaţa, micul dejun se lua la ora 7, iar după o oră începea programul. În fiecare zi, ofiţerul mecanic are de făcut un rond, adică timp de o oră la începutul şi la sfârşitul programului, supraveghează anumite procese şi instalaţii. Ziua de muncă durează circa opt ore, însă depinde foarte mult dacă sunt sau nu probleme la motoare.

„Vaporul este un oraş plutitor şi trebuie să-i oferi curent electric, apă potabilă, apă rece şi caldă. După routine check, aşa cum se numeşte activitatea de supraveghere, ni se distribuiau diverse joburi”, spune Sabin, care povesteşte că fiecare voiaj vine cu mari emoţii, însă primul contact cu lumea marinarilor i-a dat adevărate „palpitaţii”. A urcat prima dată pe o navă de transport containere dintr-un port în Hong Kong, însă pentru că a ajuns cu o zi înainte să ajungă nava, a profitat şi a vizitat oraşul, „s-a rătăcit printre clădiri”.

„Prima dată când am pus piciorul pe vapor m-am întrebat ce caut acolo. Mi-a fost un pic cam greu la început să mă adaptez. Mulţi urmează tradiţia din familie şi din tată în fiu ajung navigatori, dar am reuşit să mă adaptez foarte repede chiar dacă nu am pe nimeni în familie în acest domeniu”, povesteşte el.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să se familiarizeze cu normele de securitate, care pentru un trai bun pe mare înseamnă aproape totul. După aceea a aflat traseul şi şi-a luat în primire cabina, o minigarsonieră. La bordul navei a avut tot ce a avut nevoie: internet, piscină, sală de forţă, play station, filme, jocuri.

„La început mi-a fost frică pentru că am făcut facultatea şi e posibil să nu-mi placă pe mare. Nu ştiam dacă am rău de mare, dar m-a cucerit instant meseria văzând că am o echipă cu care să învăţ. Pe navă echipajul este a doua ta familie. Pe vapor eşti cam obligat să te înţelegi bine cu ceilalţi pentru că fiecare are un rol şi tu depinzi de rolul fiecăruia şi ei depind de tine. Fiind un echipaj internaţional, limba vorbită este engleza, dar am avut mulţi români la bord”.

De la tsunami la piraţi

Cea mai palpitantă experienţă pe mare de până acum a fost o alertă de tsunami, care l-a ţinut câteva ore bune cu sufletul la gură şi departe de vas.

„De curând eram în Chile şi am avut o alertă de tsunami care a provenit în urma unui cutremur de circa 6,8 grade. Nava a trebuit să elibereze de urgenţă zona şi nu ne-am mai putut întoarce pe vapor, sincer la un moment dat m-am gândit că o să rămânem acolo toată viaţa. Până la urmă a fost alarmă falsă şi am reuşit să ne întoarcem pe vapor” . În următorul voiaj va trece prin Golful Aden din Oceanul Indian, „spaima” tuturor marinarilor din cauza piraţilor care atacă navele. Oceanul Indian, Golful Aden şi mai departe către Marea Mediterană prin Marea Roşie reprezintă o importantă rută pentru transportatorii de petrol, dar şi de alte mărfuri deoarece este cel mai scurt drum maritim ce leagă Asia de Europa. Sabin spune că nu îi este teamă de această experienţă pentru că securitatea navelor este foarte mare.

„De cele mai multe ori navele nu merg singure, ci în convoi. La unele nave sunt şi mercenari la bord”.

„În meseria asta tot timpul înveţi”

Sabin spune că până acum a cunoscut oameni din diferite ţări, din Franţa şi India sau din Ucraina, Cehia şi Vitenam, însă a observat că marinarii români sunt foarte bine văzuţi.

„Marinarii români sunt percepuţi ca bine pregătiţi, de aceea cele mai mari companii din lume investesc în români”, consideră tânărul, care apreciază că sunt circa 40.000 de marinari români în prezent. Sabin a întâlnit români aproape în toate ţările pe unde a „colindat”.

„În aceste voiaje am observat cât de mică e lumea, am găsit români şi în SUA, şi Japonia şi suntem văzuţi bine, mai puţin în Europa”.

Cele mai importante lecţii pe care le-a învăţat până acum au fost despre cum să îţi păstrezi prietenii la mii de kilometri distanţă, dar şi despre cum să-ţi faci noi prieteni depăşind bariera culturală şi lingvistică care „tronează” între două popoare.

„Când pleci în voiaj vezi cine îţi este prieten şi cine nu”.

Totodată, el spune că în această meserie poţi evolua rapid. De exemplu, după terminarea practicii compania promovează cadetul în funcţia de ofiţer III.

„În meseria asta întotdeauna evoluezi şi asta mi-a plăcut. Aici înveţi, eşti promovat, eşti efectiv luat de val. Dar peste un salariu mare, peste posibilitatea de învăţa, de a vedea lumea stă familia şi asta este şi cea mai mare dorinţă a mea, aceea de a-mi întemeia o familie. Partea bună este că, fiind plecat cu lunile de acasă. îţi poţi da seama cine te-ar aştepta şi cine nu şi aşa ai alege femeia potrivită”.

Cum poţi deveni marinar

În România, sunt trei instituţii de învăţământ ale căror cursuri le poţi urma pentru a-ţi începe cariera de ofiţer în marină:  Universitatea Maritimă Constanţa, Academia Navală Mircea cel Bătrân şi Colegiul Nautic din Mogoşoaia, deschis recent.

„Trebuie să te hotărăşti ce fel de marinar vrei să fii. Sunt brevetaţi, de exemplu ofiţeri mecanici sau de punte, sau nebrevetaţi, adică personalul auxiliar. Dacă vrei să devii, ofiţer trebuie să urmezi cursurile uneia dintre instituţiile acreditate”, precizează el. Pe lângă terminarea uneia dintre aceste facultăţi, înainte de a păşi pe o navă în calitate de ofiţer, trebuie să faci cadeţia, adică practica, trebuie să urmezi cursuri IMO, care cuprind tehici de prim-ajutor medical, prevenirea incendiilor sau tehnici de supravieţuire pe mare, şi să ai carnet de marinar şi brevet de ofiţer. Pentru a obţine brevetul de ofiţer taxa este foarte mare, însă Sabin spune că aceasta se „decontează” din salariul din prima lună ca ofiţer.