Umbra Marelui Crah din 1929 se întinde deasupra New Yorkului şi Londrei pentru că dealerii se împovărează cu datorii

Dealerii nu au învăţat din greşelile care au dus la Marele Crah de pe Wall Street din 1929 şi acumulează datorii record pentru a cumpăra acţiuni în încercarea de a profita de creşterea burselor, scrie The Telegraph.

Sumele împru­mutate pentru tranzacţii pe bursă au atins cel mai ridicat nivel din istorie, potrivit datelor bursei de acţiuni de la New York. Datoria netă pentru tran­zacţii bursiere au ajuns la 182 mld. dolari în iulie. Achi­ziţiile de acţiuni cu bani împru­mutaţi sunt o tehnică folosită în general de traderii fon­du­rilor de hedging pentru a-şi majora rentabilitatea invest­iţiilor.

Băncile au devenit mult mai permisive în a împrumuta pentru astfel de activităţi pe măsură ce piaţa acţiunilor a crescut constant în ultimii cinci ani, iar nivelul de risc a scăzut.

Tehnica datează de la începutul perioadei de boom a pieţei de acţiuni din anii 1920 atunci când investitorii în retail atraşi de perspectiva câştigurilor fără limite acopereau cu propriii bani doar 10-20% din costul investiţiei şi împrumutau restul de 80-90%. Impactul rentabilităţii in­ves­tiţiei pe pieţele în ascensiune este surprinzător. De exemplu, dacă un investitor dispune doar de 10% din preţul de achiziţie al unei acţiuni, atunci cu zece lire sterline el poate să cumpere acţiuni în valoare de 100 de lire.

Dacă până la sfârşitul celei de-a doua zile investiţia a crescut cu 10%, la 110 lire, atunci când inves­titorul va vinde acţiunile, el va recupera cele zece lire investite şi va câştiga alte zece lire, generând astfel ren­tabilitate de 100% într-o sin­gură zi faţă de un randament de 10% dacă ar fi trebuit să con­tribuie cu toată suma de 100 de lire pentru a cum­păra acţiuni.

Problema apare atunci când pieţele încep să scadă, iar investitorii sunt forţaţi să facă apelul în marjă, operaţiune prin care investitorul care tran­zac­ţionează în marjă, adică pe datorie, şi pentru care pierderea cumulată depăşeşte un anumit nivel, este înştiinţat de către broker despre această situaţie şi obligat să completeze marja.

Folosind acelaşi exemplu, dacă preţul acţiunilor scade la 80 de lire în prima zi, investitorul îşi pierde cele zece lire investite, plus încă alte zece pe care acum trebuie să le datoreze. În anii 1920, mulţi dealeri au ales să cumpăre acţiuni cu bani împrumutaţi, încrezători că vor obţine câştiguri pe pieţele în ascensiune şi că vor alege să se retragă înainte ca toţi ceilalţi să înceapă să vândă. În prezent, pe piaţa de acţiuni, singura diferenţă este că Rezerva Federală Americană a restricţionat suma în numerar constituită pentru o tranzacţie în marjă la 50% din preţul de cumpărare la achiziţiile de acţiuni.

Dow Jones, principalul indice de pe Wall Street, a atins săptămâna trecută maximul istoric de 17.154 puncte, iar S&P 500 a depăşit pragul record de 2.000 de puncte pentru prima dată în istorie.

În Marea Britanie, indicele bursier FTSE 100, principalul indice al bursei din Londra, nu a crescut ca cel din SUA. El a închis şedinţa de tranzacţionare de săptămâna trecută la 6.820 de puncte şi se apropie de nivelul record de 6.951 înregistrat pe 30 decembrie 1999.

Marele Crah din 1929 a apărut în primul rând ca o consecinţă directă a Primului Război Mondial, consideră majoritatea economiştilor. Economia SUA era atunci, ca şi acum, cea mai mare la nivel mondial, iar investitorii cât şi cetăţenii de rând cumpărau masiv acţiuni la bursă. Micii investitori profitau de creditele ieftine pentru a-şi dezvolta afacerile, iar Wall Street devenise simbolul unei economii în creştere şi a optimismului. În septembrie 1929, preţurile acţiunilor au început să se prăbuşească, iar mulţi investitori s-au speriat şi au început să vândă masiv. Pe 24 octombrie, zi care avea să rămână în istorie sub numele de „Joia Neagră“, 12 milioane de acţiuni au fost scoase la vânzare. În următoarele zile numărul acţiunilor scoase la vânzare a crescut îngrijorător. După prăbuşirea din 1929, piaţa bursieră americană a fost lovită de o serie de falimente bancare care au accentuat starea de criză a economiei la nivel mondial. Mulţi economişti consideră că prăbuşirea bursei americane a reprezentant „prefaţa“ unei perioade îndelungate de recesiune care a măcinat economiile ţărilor la nivel mondial.