BCE este împinsă de turbulenţele economice tot mai aproape de quantitative easing, combustibilul nuclear prin care Statele Unite şi-au propulsat economia afară din criză

Autor: Bogdan Cojocaru 01.09.2014

Alarmele care se activează la mai toate nivelurile econo­miei zonei euro fac să fie aproape sigură intervenţia Băncii Centrale Europene prin achiziţii masive de active. Întrebările care macină pieţele şi observatorii sunt când gardianul zonei euro va detona „arma nucleară“ şi dacă ofensiva instituţiei va fi sprijinită cu reforme de guvernele zonei euro.

Modelul economic german bazat pe exporturi şi actualizat în urmă cu zece ani s-a împotmolit, iar Franţa îi cere BCE să deprecieze euro pentru a-şi salva economia necompetitivă.

„Înclinăm să credem că primele achiziţii de active vor fi efectuate anul viitor. Nu ne aşteptăm ca BCE să acţioneze joia aceasta deoarece vrea să aştepte până când lichiditatea ieftină oferită băncilor va acţiona“, spun analiştii băncii germane Commerzbank, citaţi de CNBC.

Activitatea din industria prelucrătoare din zona euro a încetinit aproape de stagnare în august, şomajul din Franţa, arsenicul care va omorî probabil guvernul socialist francez, a stabilit un nou record, iar încrederea oamenilor de afaceri germani şi a nemţilor în general în economie este în cădere liberă. În lipsa unor decizii hotărâte şi coordonate din partea guvernelor, BCE este singura autoritate care poate lua măsuri cu efecte generale pozitive asupra zonei euro.

„Ne aşteptăm ca BCE să taie toate dobânzile cu încă zece puncte de bază, ducând astfel dobânda la depozite şi mai mult în teritoriul negativ, la -0,20%, şi pe cea de refinanţare şi mai aproape de zero, la 0,05%“, se arată într-un comunicat al băncii nipone Nomura referitor la eventuala decizie pe care BCE o va lua în şedinţa de joi.

 

Toţi ochii pe Banca Angliei, spărgătorul gheţii dobânzilor

În afara zonei euro, săptămâna aceasta este plină de evenimente legate de politică monetară.

Pe prima scenă vor evolua banca centrală a Suediei, Banca centrală a Canadei, Banca Japoniei, unde programul de stimulare a economiei cu lichidităţi masive dă rateuri după un deceniu de deflaţie, şi Banca Angliei. Aceasta din urmă va fi privită şi ea îndeaproape de către investitorii care caută indicii despre începerea înăspririi politicii monetare.

Deşi este foarte probabil ca banca centrală a Marii Britanii să nu ia nicio decizie în acest sens joi, instituţia va fi probabil prima dintre marile bănci centrale ale lumii care va majora dobânzile, posibil la începutul anului viitor. Fed nu va rămâne cu mult în urmă.

Înapoi în zona euro, scăderea cu 0,2% a economiei germane în trimestrul doi a frânat economia uniunii monetare până la stagnare. Economia germană reprezintă 30% din cea a zonei euro.

„Declinul brusc din al doilea trimestru direct în stagnare a venit din senin. Ar trebui să amintească tuturor, inclusiv celor de la Berlin, că economia germană nu este indestructibilă. Acesta este un motiv clar pentru ca BCE să se gândească să facă mai mult“, apreciază Holger Schmiedingm, analist la Berenberg, citat de Financial Times.

 

Vulnerabilităţile economiei germane

Germania, o economie bazată puternic pe exporturi, este vulnerabilă la pericolele geopolitice. Circa 6.000 de companii şi firme germane fac afaceri în Rusia. Unele dintre acestea au ramificaţii adânci în economia germană. UE le-a interzis să exporte tehnologie petrolieră şi militară în Rusia, iar Moscova a blocat importurile de alimente din Uniune, inclusiv din Germania.

Problemele Germaniei nu ţin doar de criza ruso-ucraineană. Companiile germane sunt, de asemenea, vulnerabile la slăbiciunile unor pieţe emergente precum Brazilia, în recesiune după Campionatul Mondial de fotbal, şi la concurenţa din China şi SUA. Exporturile au o pondere de 50% în PIB-ul german.

Acasă, firmele sunt îngrijorate de costul mare al energiei – preţul elec­tricităţii s-a triplat din 2000, de deficitul de forţă de lucru calificată, de infrastructura învechită din cauza refuzului guvernului de a investi şi de birocraţie. Totodată, oamenilor de afaceri le displace noua politică economică a cancelarului Angela Merkel, în special introducerea, de anul viitor, a unui salariu minim pe economie şi majorarea pensiilor.

Din Franţa, a doua economie ca mărime din zona euro, premierul Manuel Valls a cerut ca BCE să depună mai mult efort pentru a reduce valoarea euro în contextul îngrijorărilor că uniunea monetară se îndreaptă spre deflaţie, notează Bloomberg. Oficialii francezi nu sunt la primul apel în acest sens. Ei vor ca prin deprecierea euro să le fie ajutaţi exportatorii. Costurile cu munca din Franţa, unde sindicatele se opun puternic flexibilizării pieţei muncii, sunt mai mari decât cele din Germania şi de aceea companiile franceze sunt necompetitive pe plan internaţional. Deprecierea euro ar face exporturile franceze mai ieftine. Pe de altă parte, euro puternic a mărit puterea de cumpărare a gospodăriilor în vremuri de criză.

Quantitative Easing-ul, adică achiziţiile masine de active efectuate de BCE, nu va rezolva problemele structurale economice ale ţărilor din zona euro.