Pe când o ordonanţă de urgenţă care să oblige primarii să atragă măcar o investiţie în timpul mandatului?

Guvernul a adoptat săptămâna trecută o ordonanţă de urgenţă care permite migraţia primarilor pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul, după ce iniţial proiectul prevedea un termen de zece zile pentru ca aleşii să-şi aleagă partidul. Ordonanţa, susţinută de Victor Ponta, a atras zeci de critici, opoziţia se pregăteşte de o moţiune de cenzură pe această temă, care pare să devină un prim subiect fierbinte al toamnei, dar un subiect cu tentă electorală care nu va rezolva, indiferent de deznodământ, problemele reale ale comunităţilor locale.

Ziarul Financiar a început în acest an un proiect editorial, Economia judeţelor la raport, care şi-a propus să aducă în prim-plan situaţia economică şi socială din fiecare judeţ. Cifrele înregistrate în jumătate din judeţele ţării, în care practic companiile nu reuşesc să adune împreună 2 mld. euro (cât vând Carrefour şi Auchan în România) arată dezastrul în care se află o parte a ţării şi sunt un răspuns simplu la întrebarea de ce pleacă românii din Botoşani, Bistriţa, Mehedinţi, Vaslui sau Galaţi din ţară!

În Galaţi cifrele oficiale indică o scădere a populaţiei cu 20% faţă de ultimul recensământ, un şomaj de 10%, un număr de pensionari mai mare decât cel al salariaţilor, o pondere de numai 20% a angajaţilor în numărul total de locuitori din judeţ. Pe site-ul prefecturii, informaţiile despre economie sunt din 2007, iar pe site-ul primăriei singura trimitere către economie este un link la un parc industrial.

Oraşul polonez Gdynia, comparabil cu municipiul Galaţi ca populaţie (în jur de 240.000 de locuitori), un important port la Marea Baltică, are pe site-ul propriu o rubrică extrem de vizibilă „Invest in Gdynia!“ cu informaţii despre reţeaua de transport, autostrăzi, centre de afaceri, parcuri industriale, dar şi despre calitatea vieţii locuitorilor.

Gdynia este al 19-lea oraş ca mărime din Polonia, dar şi aici, la fel ca şi în celelalte mari oraşe din ţară, „Invest in“ este o prioritate pentru că prin investiţii, locuri de muncă şi salarii creşte calitatea vieţii unui oraş. În Gdynia, oraş care împreună cu Gdansk a devenit un Silicon Valley al Poloniei, salariul mediu în companii este de 1.050 de euro lunar, iar rata şomajului este de 5,8%, potrivit unui studiu al BNP Paribas Real Estate, numit (desigur) „Investing in Poland“. În Galaţi, cel mai mare oraş-port la Dunăre, salariul mediu net este de 360 de euro, iar marile investiţii străine (Mittal şi Damen) au vizat active industriale construite înainte de 1989: combinatul siderurgic şi şantierul naval. Despre proiectele de la zero, nicio informaţie. Galaţiul are şi un city manager, Aurel Vlaicu, domiciliat în Bucureşti, potrivit datelor de pe site-ul primăriei. El nu a răspuns până la închiderea ediţiei la o solicitare transmisă pe mail privind activitatea sa.

Exemplul din Galaţi poate fi multiplicat în foarte multe oraşe ale României, în care primarii nu ştiu să gândească în termeni de „Investiţi la noi!“. Aşa s-a ajuns ca „cea mai mare industrie“ a judeţului Caraş-Severin, fost simbol al siderurgiei, să fie asistenţa socială - după cum spunea un reprezentant al Camerei de Comerţ.  Aşa s-a ajuns ca un judeţ ca Braşovul, cu un PIB per capita de 8.300 de euro, cu 20% peste media naţională, să nu aibă încă aeroport. Aşa s-a ajuns ca în Dâmboviţa, în topul angajatorilor să fie o singură companie privată - Arctic – alături de două spitale şi direcţia de asistenţă socială. Aşa s-a ajuns ca judeţe precum Argeş sau Gorj să depindă într-o proporţie covârşitoare (de peste 40%) de o singură companie Dacia, respectiv CE Oltenia. Aşa s-a ajuns ca într-o discuţie cu primarul din Botoşani, magazinele construite de Carrefour sau Kaufland să fie pe lista celor mai mari investiţii de la zero.

Până când atragerea de investiţii de la zero nu va deveni un obiectiv al fiecărui primar, până când oraşele nu se vor „bate“ între ele ca să atragă un investitor, până când primarii nu vor da socoteală pentru că au trecut peste ei mandate consecutive fără să construiască o grădiniţă, o şcoală, un spital, fără să atragă cel puţin o fabrică cu 20 de angajaţi, până atunci România va rămâne un furnizor de forţă de muncă pentru ţările dezvoltate din Europa. Iar la noi vor continua dezbaterile despre ordonanţa de urgenţă privind migraţia primarilor. Ordonanţa legată de investiţii nu interesează pe nimeni!