Oare ne-am dat seama că luna septembrie a fost cea mai plină de măsuri pro-economice de la criză încoace?

Sincer, nu cred. In afara poate de reducerea CAS, care ramane subiectul unor dezbateri politicianiste, riscand astfel sa contrarieze mediul de afaceri - desi este tot ce poate sa-si doreasca mai mult un om de afaceri (care daca nu este evazionist si si-a facut un elementar calcul a decis deja ce va face cu banii economisiti).

Si totusi, in afara de reducerea CAS au existat 2 alte masuri luate de Guvern care sunt mult mai interesante pentru investitiile straine directe. Prima, cu caracter tactic, este noua schema de ajutor de stat prin care se aloca 100 de milioane de Euro / an pana in 2020 pentru a cofinanta investitiile cu impact major in economie. Masura este stimulanta pentru mediul greu de afaceri, care poate sa iasa din perioada de “ingrijorare” si “neincredere” si sa puna pe masa in sfarsit, investitii industriale.

A doua, mai degraba strategica, este viziunea Ministerului Economiei privind cresterea competitivitatii pana in 2020 prin identificarea si sprijinirea dezvoltarii a 10 sectoare prioritare. Desi necesita un plan concret de implementare, poate duce la ceea ce declara ca urmareste, si anume ca Romania sa ajunga “între primele zece economii la nivel european, iar prin dezvoltarea sectoarelor de activitate menţionate, să aibă o contribuţie semnificativă la nivel mondial”.

Reactia jucatorilor din mediul de afaceri (dar si a comentatorilor, a specialistilor, a analistilor si a presei) nu a fost din cale afara de energica, asta si pentru ca autoritatile guvernamentale nu au gandit comunicarea lansarii celor 3 masuri pro-economice intr-un intreg unitar. Iar zgomotul asurzitor facut de cearta de politica economica cum ca totul este electoral deci nesustenabil si deruta pe planul politicii externe cauzata de razboiul din Ucraina au pus in plan secund, de fapt au facut imposibila orice dezbatere serioasa care tine de interesele economice din tara.

Si totusi, investitorii strategici asteapta imediat de dupa izbucnirea crizei economice masurile dispuse in septembrie 2014. Discutiile despre regandirea fiscalitatii muncii, cea mai mare din Europa, sunt prezente cel putin din 2009. Majoritatea investitiilor mari din perioada 2009-2013 s-au lansat pe schema veche de ajutor de stat, schema noua aparand ca o continuare logica (are chiar doua bonusuri, sunt finante si costurile cu activele necorporale si s-a renuntat la obligativitatea creari unui numar minim de locuri de munca). Directiile de dezvoltare strategica sunt de asemenea cerute de mediul de afaceri probabil de peste 10 ani, pentru ca reprezinta Constitutia economica a unei tari in curs de dezvoltare.

Se poate spune ca Guvernul si-a facut datoria intr-o luna cat in 4 ani, defiscalizeaza munca, da bani marilor companii dispuse sa reia cursa investitionala si arata foaia de parcurs. Masurile pot fi considerate electorale, dar nu sunt politicianiste, sunt adevarate si pot reda increderea celor care au interes sa faca afaceri in industrializarea Romaniei. Si atunci sunt curios sa vad care este scuza mediului de afaceri in a iesi din hibernare si a relansa investitiile in 2015 (in afara de mult blamata coruptie, care continua totusi sa dea sens expresiei “it takes two to tango”).

Dragoş Damian este CEO al producătorului de medicamente Terapia Ranbaxy