Mirungere/ de Horia Zilieru

Între profan şi sacru dus de mână
Apare pe la margini de cetate
Întru a doua grea zidire bate
Vestigii dintr-o epocă bătrână

Fără psalmistul David. Înnoptate

La nordul pleoapei rune-adânci îngână

Agava aurorei de ţărână:

Veşmântul suprarealist a toate.

Subt paşii surzi vulcanul amuţitul

Sloboade pocăinţa lui opacă

„Legat de ceruri eu sunt pângăritul”

Înalta cârjă încă îi împacă
Preamult rămas în urmă răsăritul
Cu prea aproape-în faţă asfinţitul.