Pentru ştiinţa premierului: numărul de angajaţi l-a depăşit deja pe cel al pensionarilor, conform raportărilor interne. La raportările externe încă mai avem de recuperat
Anomalia economiei româneşti, dată de faptul că, în mod tradiţional, numărul de pensionari a fost în ultimele decenii mai mare decât cel al angajaţilor, a fost „rezolvată“ administrativ prin folosirea unor date de la Inspecţia Muncii care numără mai mulţi salariaţi decât Institutul de Statistică (INS). Doar că nu datele Inspecţiei Muncii sunt folsite în raportările europene (Eurostat), ci cele ale INS, care arată că raportul pensionari/salariaţi este supraunitar.
Premierul Victor Ponta (candidat din partea PSD la alegerile prezidenţiale din noiembrie) a declarat luni seară că, până la finalul anului, numărul de salariaţi cu contract de muncă va fi cel puţin egal cu numărul beneficiarilor de pensii: „La sfârşitul lui 2014, toţi cei care sunt înregistraţi cu contracte de muncă - e adevărat, determinate, nedeterminate, persoane fizice autorizate - iese undeva la 5.280.000, iar numărul pensionarilor tot la 5.280.000“, a spus premierul într-o intervenţie televizată la România TV.
Premierul Ponta a semnalat o „egalizare“ a numărului de pensionari şi salariaţi la finalul anului luând în calcul, cel mai probabil, datele de la Inspecţia Muncii (care numără contractele de muncă pe perioadă determinată şi nedeterminată înregistrate de angajatori în aplicaţia Revisal), dar şi persoanele cu contracte de tip PFA (persoană fizică autorizată).
Un exerciţiu simplu arată că, dacă luăm în considerare cele mai recente date disponibile pentru a realiza acest calcul, rezultă că numărul de „salariaţi“ în această accepţiune a depăşit deja, încă de pe acum, numărul de pensionari.
În luna mai, Inspecţia Muncii număra 5,24 milioane de salariaţi cu contracte de muncă (la data de 8 mai 2014, când au fost extrase datele), iar Registrul Comerţului număra, în aceeaşi lună, peste 350.000 de PFA-uri, întreprinderi familiale sau individuale. Raportat la numărul de pensionari din aceeaşi lună, rezultă o fracţie supraunitară, al cărei rezultat arată că un „salariat“ în acest sens deja susţinea, în luna mai, 0,92 pensionari.
Acelaşi calcul însă, care ia în considerare datele lunare de la Statistică, arată că raportul, pe baza datelor existente tot în luna mai 2014, este subunitar: 4,42 milioane de salariaţi din evidenţa INS susţin 5,19 milioane de pensionari, adică unui salariat îi corespund 1,17 pensionari. Trebuie menţionat însă că numărul de salariaţi raportat de INS cuprinde doar efectivul de personal din instituţiile cu mai mult de 4 salariaţi, în timp ce din raportările Inspecţiei Muncii lipsesc câteva categorii de personal din rândul bugetarilor.
„Raportul dintre pensionari şi salariaţi nu are cum să se schimbe foarte brusc şi oricum stăm foarte prost la acest capitol prin comparaţie cu alte state europene. Problema nu trebuie privită pe termen scurt, pentru că în următorii 20- 30 de ani factorii demografici (îmbătrânirea populaţiei, scăderea natalităţii - n.red.) vor influenţa în mod negativ acest indicator“, a explicat analistul economic Laurian Lungu, Managing Partner în cadrul Macroanalitica.
În plus, mai spune Lungu, România nu a recuperat încă locurile de muncă pierdute în criză, iar avansul productivităţii muncii este foarte slab. Problema numărului de pensionari în raport cu cel al salariaţilor este fundamentală şi trebuie tratată pe termen lung.
El a mai precizat că un raport optim între numărul de pensionari şi cel al salariaţilor este de 0,6 – 0,7, însă astfel de anomalii se rezolvă în perioade mai lungi de timp, aşa cum s-a întâmplat de altfel şi în România în ultimii ani. Dacă în perioada 2002- 2004 raportul arăta că un salariat susţinea, prin contribuţiile sociale plătite la stat, 1,4 pensionari, situaţia s-a mai îmbunătăţit până în 2008, când raportul era de un salariat la 1,12 pensionari, dar apoi indicatorul a crescut la un salariat la 1,3 pensionari în perioada de criză, când s-au făcut concedieri, pentru ca în prezent raportul să fie în jurul valorii de 1,2.
Însă problema lipsei de coerenţă în bazele gestionate de stat nu este nouă. În martie 2012, în timpul guvernării conduse de Mihai Răzvan Ungureanu, şefii a opt instituţii s-au reunit într-o şedinţă pentru a vorbi despre o corelare a bazelor de date în aşa fel încât să se afle numărul exact de salariaţi din ţară, însă rezultatele acelui protocol nu se văd încă. Şi Sulfina Barbu, fostul ministru al muncii din guvernarea PDL, a admis, la finalul lui 2011, că bazele de date de la Inspecţia Muncii nu comunică cu cele de la Şomaj sau de la agenţia de prestaţii sociale, aceasta fiind o explicaţie a risipei guvernului la capitolul ajutoare sociale.
„Statisticile diferă pentru că nu există o bază de date cu toate posturile din sectorul bugetar, sunt probleme legate de transparenţă, de aceea nu se ştie exact nici care e fondul de salarii necesar. Pentru mediul privat, există Revisalul, însă problema mare va fi aici prin prisma faptului că, în cazul în care se ajunge în instanţă, Revisalul şi contractele de muncă care au fost sau nu date salariaţilor reprezintă singurele date justificative ale unui salariat, pentru că au dispărut cărţile de muncă“, a spus Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sindicale „Cartel Alfa“.
Masa salarială totală din economie a fost de circa 47 de miliarde de euro în 2013, potrivit Eurostat, iar din taxele plătite de angajaţi şi angajatori la stat se plătesc anual pensii în valoare de circa 10 miliarde de euro.