The Guardian laudă acum ascensiunea mărcii auto româneşti Dacia

Plimbându-se prin unitatea de asamblare a automobilelor din complexul mult mai extins de la Mioveni, situat la 130 de km de Bucureşti, vicepreşedintele fabricii de asamblare de maşini Dacia, Cristian Negoiţă, cu o vechime de 25 de ani la această companie, vorbeşte cu mândrie despre producţia uzinei, scrie The Guardian.

„Producem aproximativ 65 de maşini pe oră, 1.389 pe zi“, explică directorul. „Înainte de a deveni parte a Renault produceam 110.000 de maşini pe an aici cu 30.000 de angajaţi, acum facem 340.000 de autoturisme cu 14.000 angajaţi“, spune el.

Maşinile noi care ies de pe linia de producţie ajung în showroomuri din întreaga Europă. În ultimii ani, în timp ce alţi producători auto au pierdut miliarde de euro din vânzări în urma recesiunii mondiale, vânzările Dacia au crescut substanţial.

Compania deţinută de stat în perioada comunismului şi care a fost cumpărată de grupul francez Renault în 1999 este producătorul auto european de maşini cu cea mai rapidă creştere a vânzărilor. Dacia şi-a majorat vânzările pe continent cu 35% în primele şase luni din acest an alimentate de cererea mare pentru maşini ieftine, dar fiabile, potrivit datelor Asociaţiei Europene a Producătorilor de Maşini.

În primele opt luni ale acestui an, vânzările Dacia în Marea Britanie au urcat cu 69,7%. Anul trecut, primul an de prezenţă a Dacia pe piaţa britanică după lansarea din ianuarie,vânzările au fost de 17.146 de autoturisme, un record la nivelul pieţei britanice pentru o marcă proaspăt lansată. Modelul entry-level Dacia Sandero - ţintă a nenumărate glume din partea echipei emisiunii Top Gear – costă 5.995 lire sterline (7.579 euro).

Succesul mărcii din ultimii ani a dat şi mai multă greutate brandului în România: cifra de afaceri de 4,48 miliarde de euro din 2013 a reprezentat aproximativ 2,9% din PIB-ul ţării, compania fiind responsabilă pentru un număr de locuri de muncă estimat la 130.000 de-a lungul lanţului de furnizori. De asemenea, Dacia a acoperit 8% din exporturile totale ale României.

Realizările sunt impresionante pentru o marcă de automobile despre care puţină lume din Europa a auzit până recent şi care în urmă cu doar 15 ani părea un eşec.

Dacia a fost fondată în 1966, în perioada de început a regimului Ceauşescu. Marca trebuia să fie un simbol al puterii industriale a ţării, numele său provenind de la cel al teritoriului unde s-a format poporul român.

În perioada anilor ’60-’90, compania a lansat în principal versiuni sub licenţă ale unor modele precum Renault 12, redenumit Dacia 1300.

Deşi erau cunoscute ca maşini neperformante, Daciile erau aproape singurele maşini de pe piaţa românească, aşa că românii au devenit experţi în reparaţii auto.

După revoluţia din 1989 Dacia a suferit de pe urma valului de maşini străine care a inundat piaţa românească, marca nereuşind să îşi modernizeze designul, echipamentele învechite şi condiţiile de muncă.

„Nu era căldură şi nici mâncare caldă. Am lucrat în frig iarna timp de nouă ani între 1990 şi 1999“, îşi aminteşte Ionela Ghenescu, în vârstă de 43 de ani, din departamentul prese, într-o pauză din tura de dimineaţă.

Ca pentru mulţi localnici din Mioveni, localitate cu o populaţie de 32.000 de persoane, pentru Ionela compania este o „afacere de familie“: atât soţul cât şi fiul ei lucrează la fabrică. „Majoritatea oamenilor din Mioveni lucrează la Dacia“, spune ea.

Din biroul său de la periferia Bucureştiului, Nicolas Maure, directorul general francez al Dacia România, explică decizia Renault de a cumpăra compania: „Dacia avea o linie de produse învechite şi nu mai putea exporta. Volumele erau în scădere şi compania căuta o modalitate de a îşi reveni“.

La momentul respectiv Renault avea în vedere crearea unei fabrici în regiune pentru a profita de pieţele în creştere. Nereuşind să cumpere Skoda în parteneriat cu Volvo, Renault a cumpărat Dacia şi a investit 2,2 miliarde de euro în modernizarea fabricii şi a liniei de producţie. Iniţial ideea era să fie folosită platforma pentru a livra automobile pe piaţa românească şi în Europa centrală şi de est“.

Scopul ambiţios al Renault era să creeze o maşină entry-level pentru pieţele în curs de dezvoltare care să se vândă cu aproximativ 5.000 de euro, iar compania şi-a concentrat energia pe menţinerea costurilor la minim, păstrând totuşi fiabilitatea produsului final. În 2004 compania a lansat Dacia Logan, care se vindea cu aproximativ 6.400 euro.

„Conceptul iniţial era poate uşor plictisitor, dar îşi îndeplinea scopul“, explică Philippe Houchois, analist UBS.

În perioada septembrie – decembrie 2004 Dacia a vândut 40.000 de Loganuri, România reprezentând 60% din vânzări. Totuşi, începând cu anul 2005, compania a început să vândă maşini în Europa Occidentală, iar vânzările Dacia au crescut cu mai mult de 10% pe an de atunci, România reprezentând în prezent doar 5% din vânzările Dacia, deşi acest lucru se datorează şi slăbiciunii pieţei româneşti.

În primele opt luni din 2014 vânzările de automobile Dacia au crescut cu 18,9% în Franţa, cu 46,4% în Italia, cu 7,7% în Germania şi cu 69,7% în Marea Britanie, potrivit datelor companiei, iar pieţe noi s-au deschis anul acesta în Malta, Cipru şi în Scandinavia.

Planul ambiţios al Renault pentru Dacia era să creeze o maşină entry-level pentru pieţele în dezvoltare, care să se vândă cu aproximativ 5.000 de euro.

Din 2004 Dacia a lansat şapte noi modele, printre care Sandero, Sandero Stepway şi Duster.

„Dacia Duster este brandul nr. 1 al Renault ca vânzări la nivel mondial“, spune Maure. „Iar Mioveni este cea mai mare fabrică de automobile a Renault din lume ca producţie“. Totuşi există şi nori la orizont. „Riscul vine din partea noilor-veniţi pe piaţa low cost“, spune Houchois. „Dacia este foarte importantă pentru Renault – 45%-50% din producţia Renault este dată de platforma entry-level, iar Renault se miră cât de mult timp nu a avut competitori“.

Salariile sunt în creştere la fabrica din România. Luna aceasta este de aşteptat ca o nouă rundă de negocieri salariale să înceapă între managementul Dacia şi sindicatele angajaţilor.

În trecut relaţiile au fost cu probleme: în martie 2008 angajaţii au cerut o mărire de salariu de 50% iar într-un final au bătut palma pentru o creştere de 28% după o grevă de 20 de zile.

„În şapte ani am triplat salariile muncitorilor“, explică Maure. „Îi plătim dublu faţă de media la nivel naţional. Trebuie să fie încetinit ritmul de creştere“.

În ultimele luni managementul Automobile Dacia a sugerat că dacă salariile nu vor putea fi menţinute la un nivel scăzut în România, Dacia va fi nevoită să mute şi mai multă producţie în Maroc, unde a creat o fabrică în 2012 pentru a face faţă cererii în creştere.

„Este extrem de important pentru fabrica de la Mioveni să rămână competitivă. O modalitate de a păstra nivelul de angajaţi este să fie edus ritmul de creştere salarială. Cealaltă modalitate este să fie îmbinată reducerea producţiei cu o automatizare mai mare. A doua variantă ar determina pierderea a mii de joburi“, spune Maure, care se aşteaptă ca procesul de negociere să fie unul dificil.

Între timp angajaţii români ai Dacia se bucură să vadă că brandul naţional a renăscut. „Românii au fost mereu mândri de Dacia“, spune Ion Manu, muncitor în vârstă de 45 de ani, care lucrează la întreţinerea echipamentelor la fabrica de la Mioveni. El a început să lucreze la fabrică în 1987, în perioada comunismului, când nu se găseau prea multe Dacii pe drumurile din străinătate. „Suntem foarte mândri că are succes în afara graniţelor“, mai spune el.