Statele europene ar trebui să înveţe de la SUA asumarea responsabilităţii propriilor datorii

Dacă vor să menţină stabilitatea uniunii monetare, ţările din zona euro ar trebui să urmeze exemplul Statelor Unite, unde fiecare stat îşi asumă individual responsabilitatea pentru propria datorie, scrie Hans-Werner Sinn, preşedintele prestigiosului institut de cercetare economică Ifo din Germania, pentru site-ul Project Syndicate.

Europa urmează calea mutualizării datoriei, adică a împărţirii poverii între statele care folosesc moneda euro, dar Sinn se întreabă cât de sustenabil este actualul sistem de gestionare a datoriei.

Premierul francez Manuel Valls şi cel italian Matteo Renzi au declarat, sau cel puţin insinuat, că nu se vor supune pactului fiscal la care au aderat toate ţările membre ale zonei euro în 2012 şi prin care s-a stabilit un plafon al deficitului structural pentru ţările membre. Pactul fiscal mai stipulează că dacă datoria publică reprezintă peste 60% din PIB, aceasta trebuie redusă gradual. Totuşi, datoria publică a Franţei va creşte la 96% din PIB până la sfârşitul anului, de la 91% în 2012, în timp ce a Italiei va ajunge la 135% din PIB faţă de 127% în 2012. Faptul că Valls şi Renzi renunţă practic la pactul fiscal sugerează că proporţia datoriei în PIB va creşte în continuare, notează Sinn.

Pactul fiscal a fost angajamentul oferit la schimb de statele zonei euro în 2012 pentru ca Germania să aprobe Mecanismul European de Stabilitate (MES). Pactul este în esenţă un proiect colectiv de bailout, prin care statele care au nevoie de asistenţă financiară de urgenţă pot accesa finanţarea dintr-un fond permanent.

Europa a urmat până acum modelul mutualizării datoriei, potrivit căruia datoriile statelor individuale sunt acoperite în caz de nevoie de Banca Centrală Europeană (BCE) sau de un sistem de bailout comun, ceea ce le dă siguranţă investitorilor şi elimină în mare parte diferenţele de dobânzi dintre state, indiferent de nivelul îndatorării acestora.

În ţările din zona euro mutualizarea a fost realizată prin bailout-uri generoase finanţate prin MES. De asemenea, Banca Centrală Europeană (BCE) s-a angajat să protejeze gratuit ţările în pericol de default prin intermediul schemei de tranzacţii monetare directe (OMT), adică promiţând să le cumpere obligaţiunile pe pieţele secundare.

Alternativa, promovată de SUA, presupune asumarea responsabilităţii, ceea ce înseamnă că în cazul unui default creditorii sunt cei care suportă pierderile. Fiind confruntaţi cu acest risc, creditorii cer dobânzi mari de la început sau refuză să acorde credite suplimentare, impunând astfel o disciplină mai strictă datornicilor.

Spre exemplu statul New York a ajuns aproape în insolvenţă în 1975. Atunci a trebuit să se angajeze să plătească datoriile către creditori din veniturile viitoare din impozite.

Dar SUA nu au fost întotdeauna atât de stricte. La scurt timp după fondare, statul federal nou-format a încercat modelul mutualizării datoriei, pe care Alexander Hamilton, primul şef al Trezoreriei Americane, îl descria în 1791 ca fiind „cimentul” pentru o nouă Federaţie Americană.

Dar, după cum s-a dovedit ulterior, modelul mutualizării datoriei a acţionat mai degrabă ca un explozibil, nu a avut rol de a cimenta Federaţia Americană. Modelul, folosit din nou în 1813 în timpul celui de-al doilea război împotriva britanicilor, a alimentat o bulă a creditării, care s-a spart în 1837 şi a adus nouă dintre cele 29 de state şi teritorii americane în faliment. Problema nerezolvată a datoriilor a exacerbat tensiunile legate de problema sclaviei, ceea ce a dus la izbucnirea Războiului Civil în 1861.

Abia după Războiul Civil SUA au decis să opereze Federaţia potrivit modelului responsabilităţii individuale – o abordare care a creat condiţiile pentru stabilitate şi a limitat nivelul datoriei statelor.

Pentru liderii europeni retragerea Franţei şi a Italiei din pactul fiscal ar trebui să fie un semnal clar că modelul mutualizării nu funcţionează nici pentru zona euro. Urmând exemplul Rezervei Federale, BCE ar trebui să renunţe la programul OMT care, potrivit Curţii Constituţionale din Germania, nu se conformează de altfel legislaţiei UE, conchide Sinn.