Strada există, dincolo de Facebook şi de net, şi strada aşteaptă tare, tare multe de la dumneavoastră, domnule preşedinte Klaus Iohannis

Domnule Klaus Iohannis,

Am 31 de ani. Am votat-o pe Monica Macovei în primul tur şi ieri la ora 17:00 v-am votat pe dumneavoastră cu emoţia unui examen, unui examen al generaţiei mele.

Şi am trecut, domnule Iohannis, acest examen, nu pentru dumneavoastră sau pentru cei care vă stau în spate. Pe ei i-am mai văzut, i-am tot văzut până la exasperare şi ştim de ce sunt în stare. De ce a vorbit domnule Iohannis, domnul Blaga pentru dumneavoastră? Credeţi că pentru el am ieşit la vot şi apoi în stradă? Nu ne jigniţi.

Am trecut acest examen pentru noi, pentru prietenii noştri care au plecat afară să-i înveţe pe alţii, nu să cerşească, pentru generaţia despre care se spune că stă şi comentează de pe margine, dar nu iese la vot, nu se implică. Această generaţie există, este informată, citeşte, ascultă, respinge mizeria televizată. Aveţi grijă, domnule Iohannis, că toată agitaţia asta tânără vă urmăreşte şi toată agitaţia asta tânără a reuşit ceea ce nu au făcut zeci de liste suplimentare şi de autobuze plimbate prin Teleorman. Şi mai aveţi grijă de ceva. Nimeni nu a votat pentru vechea gardă, chiar dacă acum rânjeşte din spatele dumneavoastră.

Când am ajuns la Universitate, ieri, erau câteva sute de oameni. M-am dus să-mi iau o apă şi când m-am întors nu mai era nimeni. Mulţimea plecase spre Guvern. M-am dus după ea. Nu este primul protest la care particip, dar de departe a fost cel mai numeros. Oameni cu copii de mână, foşti colegi de muncă, oameni tineri, câţiva bătrâni. Când am ajuns la Guvern, eram mii.

“Ceauşescu n-a murit, este Ponta travestit! Jos, Ponta! Ponta nu uita, tineretul nu te vrea! Cine nu sare, nu vrea schimbare!” Şi mii de oameni au sărit. Am plecat mai departe, spre sediul PSD. Bannerele cu Victor Ponta, omul care ne unea pe toţi, cădeau unul după altul. Da, ne-aţi unit. Nici nu vă daţi seama cât ne-aţi unit, domnule Ponta.

Am mers mai departe spre sediul PSD. Acolo vroiam să ajungem, să ne vadă. Să simtă că nu-l vrem. Nu pe el ca om, pentru că noi nu ne-am luat de familia lui, ci pe el ca politician, membru PSD, care nu a făcut nimic să rezolve problemele cu votul din străinătate, care a crezut că este bine să umple stadionul naţional cu 70.000 de oameni şi cu ecrane pe care erau secerătoare imense pe lanurile aurii, căruia i s-a părut normal ca mesajul său electoral să apară pe iconiţe, care crede că Teleormanul este peste noapte centrul turistic al României, care dă ordonanţe prin care primarii se pot duce unde vor, dar care nu poate să înfiinţeze un blestemat de birou electoral în Londra.

Domnule Iohannis, Ponta este tânăr, ca noi, a promis pensii, a dat 150 de euro la profesori, a deschis poduri şi autostrăzi în plină campanie, a dus economia pe culmile prosperităţii. Aşa de mare a fost prosperitatea încât şi Statistica a revizuit datele. Şi tot nu a fost de ajuns. Ştiţi unde a greşit? Când a crezut că revolta este doar pe internet. Când ai lui nu ne-au luat în seamă. Când credeau că glumim. Când membrii PSD şi-au bătut joc de protestele noastre. Când au uitat de noi tipărind PSD pe iconiţe şi pe punguliţele pensionarilor. Şi noi unde eram în ecuaţie? Eu nu vreau pungă şi nici icoană şi nici 150 de euro. Eu vreau să nu mai aud de şpăgi de zeci de milioane de dolari, vreau să nu-mi pun mâna la nas când merg la spital, vreau să ajung în câteva ore dintr-un colţ în altul al ţării.  

Dar ce vorbesc, noi nici până la sediul PSD nu am putut ajunge pentru că au pus jandarmii să-I păzească pe domnul Ponta. Au pus garduri de fier între ei şi noi. Ce credea că-i facem? De ce să nu se uite la noi? A fost vreo violenţă? Nu. A fost cel mai paşnic protest, dar Ponta s-a gândit că este bine să pună jandarmii să-i păzează tronul.

Nu-i nimic. Eu am luat-o pe o străduţă şi până la urmă tot am ajuns la sediul PSD. Televiziunile erau în faţă şi un ecran era pus că o lipitoare imensă pe inima clădirii în care stăteau eminenţele cenuşii ale PSD. Am intrat fără probleme. Cine să-şi mai facă probleme cu o fată oarecare?

Cine era acolo? “Păi sunt Ponta, Dragnea, cred că Daciana. Iliescu a plecat. A zis doar sper să fie bine”, îmi spune un cameraman.

În sediu era şi Cristiana Anghel, învăţătoarea care a ieşit din greva foamei şi a sărit fix în pâinea politicii. “Hrebenciuc este închis pentru o aşa-zisă chestie, iar Videanu îi râde în nas.” Asta era problema, doamna învăţătoare? Pentru astfel de gândiri aţi primit 150 de euro?

Din camera în care se discuta ieşea din când în când câte un om. Mă uitam pe o fereastră. Gabriela Szabo era îngrijorată, Gabriela Firea îşi verifica telefonul. La un moment dat, din cameră iese Victor Ponta.

“Îl felicit pentru victorie pe Klaus Iohannis. Poporul are întotdeauna dreptate”, a zis Victor Ponta. În spatele lui era Liviu Dragnea. Cum o fi să stai doar în spatele celor care pleacă cu prima şansă şi sfârşesc cu meladia de argint?

Am mai rămas puţin prin sediul PSD. Nici mie nu-mi venea să cred. Nici măcar eu nu aveam încredere în noi, nu credeam că diferenţe de 10% pot fi înlăturate în două săptămâni.

“Era programată cu 10% victoria, domne”, spunea un domn în vârstă aflat în sediul PSD. “Cum domne să stai 10 ani cu Băsescu şi să votezi tot cu Băsescu. Da, pe Iohannis l-au votat oamenii de la ţară, aia care nici nu ştiu să scrie. Âia l-au votat pe Iohannis, ăia şi taximetriştii.”

Nu aţi înţeles nimic, domnilor care aţi mai rămas în sediul PSD. Trebuia să rupeţi cordoanele de fier şi să ne priviţi în faţă. Poate nu mai era şocul atât de mare.

Aşadar, înţelegeţi, domnule Iohannis? Înţelegeţi că am ieşit peste 11 milioane de oameni la vot şi din aceste milioane de voturi circa 6 milioane au fost pentru dumneavoastră? Greul abia acum începe, domnule Iohannis. Mulţi nehotărâţi au ieşit la vot. Nu cred că e cazul să vă amagiţi că au pus din toată inima ştampila pe dumneavoastră, dar poate învăţaţi motivele pentru care nu au pus ştampila pe PSD.

Strada există, dincolo de Facebook şi de net, şi strada aşteaptă tare, tare multe de la dumneavoastră, domnule Preşedinte.