Ce soluţii ar fi avut românii cu credite să se protejeze de explozia francului elveţian

Câteva zeci de mii de români s-au trezit peste noapte că au de plătit cu 300-400 de lei mai mult la rata de credit în franci elveţieni, după ce moneda ţării cantoanelor s-a apreciat abrupt cu 18% faţă de leu pe 15 ianuarie şi de atunci a rămas la pragul record de 4,4 lei. Apre­cierea francului elve­ţian este fără pre­ce­dent în is­toria pieţelor fi­nan­ciare. Astfel că se ridică între­barea dacă împrumutaţii în franci el­veţieni din Ro­mânia s-ar fi putut proteja de această fur­tună finan­ciară sau ar fi putut diminua într-o anumită măsură impactul scumpirii francului.

Poate cea mai la îndemână soluţie este constituirea unui „depozit-tampon” în franci elveţieni sau în euro, unde împrumutatul să plaseze echivalentul a trei sau patru rate lunare de credit. Scopul acestei depozit este reducerea pe cât posibil a riscului valutar, având în vedere că veniturile împrumutatului sunt în lei. Chiar şi un depozit în euro ar fi amor­tizat din scumpirea francului, având în ve­dere că în prezent francul elveţian este la paritate cu moneda europeană.

„Este o soluţie clară de diminuare a ris­cului, dar nu este disponibilă decât în rare ca­zuri: în general, cei care apelează la un credit au doar în mod excepţional şi disponibilităţi pentru achitarea acestuia în avans”, a spus Andrei Anghel, analist financiar CFA şi con­sultant de investiţii la Smart Trade Consult.

O altă soluţie mai complicată decât deschi­de­rea unui depozit bancar este investiţia unei sume de bani în instrumente financiare com­plexe de tipul contractelor futures, opţiu­nilor sau contractelor pentru diferenţă prin care îm­prumutatul şi-ar fi asigurat un anumit „preţ” al francului elveţian. Contractele futures pe franci elveţieni se tranzacţionează la bursa de la Sibiu, însă nu sunt foarte lichide. O solu­ţie ar fi tranzacţionarea lor pe platformele ex­terne unde aceste instrumente sunt mai lichide şi unde se poate găsi uşor un cum­pă­rător, însă riscurile sunt ridicate. De exemplu, dacă un investitor ar fi cumpărat anul trecut un contract futures cu li­vra­rea în ianuarie la un preţ de preţ de 1,2 franci pentru euro, în timp ce acum euro este la o cotaţie de 1,01 franci, diferenţa de 0,19 franci este câştig pentru cel care a investit în acest contract futures.

„Trebuie subliniat ca acestea sunt simple instru­mente pe care deţinătorul unui credit le-ar putea utiliza, nu sunt însă soluţii uni­versale. Succesul depinde de price­perea sau inspiraţia celui care le utilizează. În cel mai bun caz, utilizarea acestor instrumente presu­pune plata unui cost fix, care în final se poate dovedi o alegere inspi­rată sau, dimpotrivă, o greutate în plus. Când sunt utilizate greşit, astfel de instru­mente pot aduce pierderi substanţiale”, a ex­plicat consultantul.

O altă întrebare care se ridică acum este dacă conversia creditelor în franci în credite în lei poate fi o soluţie pentru a mai reduce din povara ratelor.

„Acum cred că este prea târziu ca să vorbim despre convertirea creditelor ca o posibilă soluţie. Ar fi fost important ca toţi cei care au contractat astfel de credite să fi fost constienţi de existenţa riscului valutar şi, dacă ar fi dorit să-l elimine, să fi făcut acest lucru la timp. Ca regula de bază, toţi finantiştii ştiu că "nu există prânz gratuit” ”, a mai spus el.

Cei care vor opta pentru conversia creditelor în lei, voropta pentru o dobândă mai mare dar fără risc valutar, în timp ce împrumutaţii care vor rămâne cu creditele în franci elveţieni vor opta pentru un risc valutar mai mare dar dobândă mică.