Domnilor miniştri şi primari, decât să daţi cu noi proiecte de miliarde de euro în gard, mai bine puneţi mâna pe bidinea

Autor: Cristi Moga 22.01.2015

În materie de infrastructură, România lasă adesea senzaţia că se scufundă. Podul peste Dunăre de la Giurgiu este dinamitat; Centura de sud a Capitalei este o ruşine; în dreptul clădirilor de zeci de milioane de euro construite în zona Pipera-Tunari nu există trotuare, iar în această perioadă mocirla sare uşor de gleznă; Sala Palatului sau Polivalenta arată mai rău decât au fost lăsate de Ceauşescu în urmă cu 25 de ani; când treci prin dreptul Politehnicii, mai bine bagi capul în pământ decât să te uiţi spre faţada căminului de la “Leu”, nedemnă nici măcar pentru un sediu de puşcărie; Gara de Nord din Bucureşti? În secolul XXI poate fi considerată o relicvă.

Cu toate acestea, miniştrii şi primarii din România continuă, la intervale regulate de timp, să ne mai arunce câte o gogoaşă pe la nas prin proiecte care sunt scoase din sfera raţionalului şi au un singur scop: de a mima activitatea până la următoarele alegeri.

Cea mai recentă descoperire din Bucureşti este că în mijlocul oraşului, de-a lungul bulevardului Unirii, se află un teren de 10 hectare pe care în perioada 2015 – 2020 va fi construit proiectul denumit “Cartierul Justiţiei”. Aici ar urma să fie reunite sediile Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară, Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoriile sectoarelor 2 şi 5, parchetele de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri.

Există şi un cost al acestui proiect care va fi format din două clădiri de trei etaje pentru Consiliul Superior al Magistraturii, o clădire de patru etaje pentru Parchete şi un Palat de Justiţie cu nouă etaje. Acesta este estimat, probabil dintr-un pix “de firmă”, la 270 de milioane de euro, mai mult decât costul de construire a mallului AFI Palace Cotroceni, care a fost ridicat în plin boom al construcţiilor (întregul mall a costat 300 mil. euro, dar circa 80 mil. euro a costat terenul).

Ce s-a făcut concret până acum la acest proiect? “Există un concept, un masterplan de la care încep efectiv toate procedurile şi elaborarea studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate pentru cartierul de justiţie”, a declarat astăzi ministrul dezvoltării, Liviu Dragnea, în timp ce pentru finanţare sunt avute în vedere “mai multe variante”.

El nu a explicat însă care este situaţia parteneriatului încheiat cu grupul TriGranit pentru dezvoltarea proiectului imobiliar Esplanada care era prevăzut aici şi nici ce s-a întâmplat cu planul primarului Sorin Oprescu de a amenaja un parc cu căprioare pe acest teren. Nici despre situaţia juridică a terenului nu au fost făcute precizări, deşi un fost ministru al dezvoltării, Laszlo Borbely, afirma în 2008 că aproape jumătate din lot are alţi proprietari sau cereri de revendicare.

Având doar un “concept” în urma căruia pot fi realizate studii, nu poţi ieşi să anunţi acest gen de proiecte decât dacă nu ai nimic mai bun de făcut.

Cui îi foloseşte un asemenea anunţ? Vor fi magistraţii mai motivaţi să muncească ştiind că în 2020 s-ar putea muta într-un sediu nou? Poate vreo firmă de construcţii să îşi facă vreun plan că va arunca două lopeţi de ciment în fundaţie şi va avea din ce să-şi plătească angajaţii? Mai cred bucureştenii că vor scăpa de acea pată neagră din centrul oraşului? Are ministrul vreo garanţie că va obţine finanţare pentru acest proiect?

De un an am fost lăsaţi să rumegăm o gogoaşă şi mai mare, de 8,5 miliarde de euro, numită autostrada Comarnic – Braşov, pe care ba ne-am urcat pe excavator să o finalizăm mai repede, ba am stat în cumpănă, dacă să mergem cu ea “înainte sau înapoi”, iar acum aşteptăm jumătatea lunii februarie pentru un deznodământ anticipat.

Vina acestui nou eşec care a ţinut în loc turismul, industria şi economia în general, nu va fi asumată de nimeni deoarece de la începerea proiectului până la blocarea lui s-au schimbat pe la Transporturi cinci miniştri. În plus, se va constata cu stupoare că românii nu îşi doresc o autostradă de 160 de milioane de euro/kilometru pe care nu o pot plăti nici măcar în 30 de ani, cât ar dura concesiunea, astfel că se va trece la o altă gogoaşă care să ne mai stimuleze papilele gustative pentru o perioadă. Dar stomacul credeţi că ne mai rezistă mult?