Manualul plăcerilor vinovate/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica 05.02.2015

David J. Linden

Busola plăcerii

De ce ne plac jocurile, mâncarea nesănătoasă, alcoolul, orgasmul şi marijuana

Editura All

Traducere din limba engleză şi note de Loredana Maria Oprea. Plăcerea poate căpăta diverse forme. Dar, fie că este vorba de ciocolată sau sport, vodcă sau voluntariat, suntem întotdeauna în căutare de ceva nou şi atrăgător. În „Busola placerii”, David J. Linden, profesor la John Hopkins University School of Medicine, dezvăluie modificările care au loc în creier când ne dedăm mâncării, sexului sau drogurilor, când medităm ori facem o faptă bună. Autorul descrie funcţionarea creierului într-o manieră anecdotică, dar şi pe baza unor cercetări de laborator şi a unor articole ştiinţifice. El schiţează, de asemenea, evolutia plăcerii, de la instinctul primar pe care îl avem în gene, până la un proces mai complex de cooptare a receptorilor de dopamină, rezultat din consumul de droguri si alcool.

Comportamentul nostru nu va fi niciodata explicat de un singur circuit cerebral sau de o singura carte. Dar Linden a facut primii pasi hotarati in depasirea acestei frontiere.

Sistemele noastre legale, religiile, sistemele educaţionale sunt profund preocupate de reglementarea plăcerii – scrie profesorul american. Am creat reguli şi obiceiuri bine definite în jurul sexului, drogurilor, mâncării, alco­olului şi chiar al jocurilor de noroc. Închisorile sunt pline de oa­meni care au încălcat regulile pe care le-am impus plăcerii sau ca­re profită încurajându-i pe alţii să facă la fel.

Plăcerea nu este întotdeauna tabu. De fapt, anumitor forme ale plăcerii le este acordat un statut special. Multe dintre cele mai importante ritualuri ale noastre, care implică rugăciunea, muzica, meditaţia, produc, de asemenea, un fel de plăcere transcendentă şi au devenit profund înrădăcinate în practica culturală umană.

Se pot construi explicaţii pentru plăcerea umană şi reglemen­tările acesteia utilizând metodele antropologiei culturale sau ale istoriei sociale, acestea fiind evident încercări valide şi utile. Desigur, ideile şi practicile care implică plăcerea umană sunt pro­fund influenţate de cultură. Totuşi, ceea ce caut eu aici este un alt tip de înţelegere, mai puţin nuanţată, dar poate fundamentală: o explicaţie biologică transculturală. În această carte, sper să vă con­ving că majoritatea experienţelor din viaţa noastră, pe care le con­siderăm transcendente - fie vicii ilicite, fie ritualuri sancţionate social şi practici sociale la fel de diverse precum exerciţiul fizic, ru­găciunea meditativă sau chiar actele de caritate -, activează un cir­cuit de plăcere al creierului, definit anatomic şi biochimic. Mersul la cumpărături, orgasmul, cocaina, meditaţia, exerciţiul, opiumul, învăţarea, mâncărurile bogate în calorii, vodca, jocurile de noroc, rugăciunea, marijuana, dansatul până la epuizare şi jocurile pe cal­culator: toate converg către un mic grup de zone interconectate ale creierului numite „circuitul de plăcere al prozencefalului medial”. Această mică masă de neuroni este locul unde se resimte plăcerea umană. Plăcerea este esenţială pentru învăţare; trebuie să consi­derăm satisfăcătoare lucrurile precum mâncarea, apa şi sexul pen­tru a putea supravieţui şi pentru a ne transmite materialul genetic generaţiei următoare. Acest circuit de plăcere intrinsecă poate fi de asemenea cooptat prin activatori artificiali precum cocaina, nico­tina, heroina sau alcoolul. Astfel, suntem predispuşi din naştere să capturăm un freamăt de plăcere din diverse experienţe care varia­ză de la cocaină la canabis, de la meditaţie la masturbare, de la vi­nul de Bordeaux la carnea de vită.

Ce parte a corpului omenesc îşi doresc cel mai mult societăţile să o supună normelor? Ce zonă anatomică este îndeaproape regle­mentată de legi, interdicţii religioase şi moravuri sociale? Gura? Corzile vocale? Tractul reproductiv al femeii? Anusul? Niciuna dintre cele de mai sus. Desigur, este vorba despre circuitul de plăcere al prozencefalului median. Ca societate şi ca indivizi, ne încăpăţânăm să dobândim plăcerea şi să deţinem controlul asu­pra ei, iar aceşti neuroni din adâncul creierului nostru sunt cen­trul acestei lupte.

Tot aceşti neuroni acoperă şi un alt câmp de luptă. Partea întu­necată a plăcerii este dependenţa. A devenit din ce în ce mai clar faptul că dependenţa este asociată cu schimbări de lungă durată ale funcţiilor electrice, morfologice şi biochimice ale neuronilor şi ale conexiunilor sinaptice din cadrul circuitului de plăcere al pro­zencefalului median. Se pare că aceste schimbări stau la baza mul­tora dintre aspectele terifiante ale dependenţei, inclusiv toleranţa (nevoia de doze din ce în ce mai mari în consumul de droguri), pofta, sevrajul şi recidiva. Incitant e faptul că aceste schimbări per­sistente par să fie aproape identice cu experienţa şi schimbările cauzate de învăţare în circuitul neural, care sunt utilizate în alte regiuni cerebrale pentru a stoca amintiri. În acest fel, memoria, plăcerea şi dependenţa sunt interrelaţionate. Analiza bazei mole­culare a schimbărilor persistente în circuitul de plăcere al creieru­lui este foarte promiţătoare pentru dezvoltarea medicamentelor şi a altor terapii ce pot ajuta oamenii să se elibereze de diferite tipuri de dependenţe, fie droguri, mâncare, sex sau alte comportamente compulsive precum jocurile de noroc.

Totuşi, schimbările cauzate de experienţă în circuitele de plă­cere ale creierului nu sunt implicate doar în dependenţă. Circuitele noastre de plăcere nu sunt activate doar de recompense ca mân­carea, apa şi sexul (sau scurtcircuitate de droguri). Mai degrabă, combinaţia dintre învăţarea asociativă şi plăcere a creat nici mai mult, nici mai puţin decât un miracol cognitiv: putem fi motivaţi de plăcere în atingerea unor ţeluri complet arbitrare - ţeluri care pot sau nu să aibă o valoare evoluţionistă adaptivă. Să ne gândim la reality-show-uri şi la jocul de curling. Pentru noi, oamenii (şi probabil şi pentru alte primate şi cetacee), simple idei pot activa circuitul de plăcere. Acest lucru face ca existenţa noastră umană să fie incredibil de complicată.

Se poate scrie o carte despre circuitele plăcerii in creier care să nu vorbească despre molecule şi care să fie mult prea simplistă, dar acest lucru ar însemna să tratăm su­perficial unele dintre cele mai interesante şi importante chestiuni; aşadar nu veţi găsi acest lucru aici. Dacă veţi porni alături de mine în călătorie şi veţi încerca doar puţin să învăţaţi câteva elemente de bază din domeniul neuroştiinţei (sau dacă aţi învăţat deja aceste lucruri), eu mă voi strădui să vă ofer o explorare dinamică şi plă­cută a bazei celulare şi moleculare a plăcerii umane, a experienţei transcendente şi a dependenţei.