Are România un plan B pentru ieşirea Greciei din zona euro?

Semnele privind un final dramatic în cazul Greciei se înteţesc. Ceea ce era de neconceput în urmă cu un an, după ce planurile de readucere pe linia de plutire a finanţelor statului elen erau pe un drum bun, devine astăzi tot mai probabil  - declararea unui default general pe datoriile statului elen.

Nu mai e de joacă. Liderii celor mai puternice naţiuni din Europa dau semnale că şi-au pierdut răbdarea.

Factorul imprevizibil în supravieţuirea Greciei în zona euro poate fi războiul din Ucraina. Germania nu poate, oricât ar fi de puternică, să ducă două fronturi concomitent. Angela Merkel dă astăzi probe de foc în negocierile de zile şi nopţi întregi cu Vladimir Putin, iar problema greacă va fi expediată probabil dacă guvernul Tsipras continuă pe această linie radicală.

Germania nu va mai avea răbdare cu Grecia şi va calcula rece că PIB-ul Greciei reprezintă doar 1,8% din cel al zonei euro şi 1,4% din cel al Uniunii Europene. Plus faptul, mai puţin discutat, că Grecia este de fapt o insulă pentru zona euro şi zona Schengen, Bulgaria şi România nefiind incluse în interiorul acestor „cetăţi“.

Cancelariile occidentale arată că acceptă, pe zi ce trece, că exitul Greciei poate fi asimilat şi este foarte probabil că şi-au făcut deja planuri de protecţie.

Unul din cei mai avizaţi specialişti pe zona euro, comentatorul Wolfgang Münchau de la Financial Times, a revenit în atenţia publicului cu vocea sa pesimistă care s-a făcut remarcată în toamna anului 2011 când mai dădea doar câteva zile de supravieţuire zonei euro. Prezent atunci la Bucureşti la Gala ZF, Munchau era solicitat de marile televiziuni occidentale să îşi expună punctul de vedere privind destrămarea zonei euro.

Acum, în cea mai recentă opinie a sa din Financial Times, afirmă ca dacă vor mai exista câteva săptămâni precum cea precedentă în care liderii actuali ai Greciei să vorbească pur şi simplu în paralel cu cei ai zonei euro, Grecia nu va mai putea rezista.

Ce ar trebui să facă România pentru a fi pregătită în eventualitatea în care la un moment dat Grecia va considera că are nevoie de tiparniţa de bani ca să plătească salariile, pensiile şi celelalte obligaţii bugetare?  Sigur, acesta ar fi cel mai negru scenariu şi nu se va ajunge aici decât dacă toate celelalte soluţii vor fi consumate.

„Este importantă independenţa monetară pentru a traversa această perioadă. Provocarea este acum să construiţi un sistem bancar finanţat prin capital local. Este prea riscant să depinzi prea mult de Austria, Germania sau Italia“, spunea Wolfgang Münchau la acea dată românilor.

Dintr-o dată, independenţa monetară a unei ţări poate deveni un atu. Însă statutul de ţară slabă, de periferie, al României nu o va ajuta. Un eventual cutremur financiar provocat de restrângerea zonei euro va lovi monedele ţărilor de la margine, iar întrebarea este ce măsuri ar trebui luate de pe acum pentru ca în această ipoteză România să fie cât mai puţin afectată.

Oricum ar fi, lecţia este că poţi să nu îţi pese de datorii doar dacă eşti o super-putere, iar fie că storci economia să plăteşti datoriile înainte de termen şi îţi îngenunchezi poporul, fie că o storci după ce te-ai îndatorat, drumul spre dezvoltare este la fel de anevoios.

Cu Grecia nu se joacă numai soarta unei ţări – mici – de la periferia UE, ci se joacă fundamentele ideologice ale unui model în sine de dezvoltare. Dacă se va accepta trecerea de limită, atunci vom intra într-o epocă a incertitudinii totale.