În România, un muncitor câştigă de aproape nouă ori mai puţin decât un şef. În Germania sau în Japonia raportul este de 1 la 3

Un muncitor din România are un salariu de bază de 8,75 ori mai mic decât al unui şef, în timp ce în state precum Ca­nada, Germania sau Olanda mun­citorii câştigă de până la de trei ori mai puţin decât ma­na­gerii lor, arată o ana­liză a ZF făcută pe baza infor­ma­ţiilor fur­nizate de com­pania de con­sultanţă în ma­na­gement Hay Group Ro­mânia. În Ja­po­nia, Franţa sau SUA un mun­citor are un sa­la­riu de trei sau patru ori mai mic decât un şef.

Situaţia se explică, pe de-o parte, şi ca urmare a nivelului redus al salariului minim obţinut de angajaţii români prin comparaţie cu cel al altor angajaţi din Europa, explică Mihaela Lupu, market leader productized services în cadrul Hay Group.

„Diferenţele nu sunt date neapărat de un nivel salarial ridicat al mana­gerilor, cât de nivelul salariilor de bază oferite angajaţilor cu calificări profe­sionale. Spre exemplu, dacă în România un operator de introducere date câştigă 1.000 de lei (225 euro) pe lună, pentru un post similar în altă ţară din vestul Europei se poate obţine 1.500 de euro“, a spus Mihaela Lupu.

Într-adevăr, cu un salariu minim de 220 de euro (975 de lei) brut pe lună, România se află pe ultimele locuri din Europa din acest punct de vedere, în timp ce în Franţa sala­riul minim este de 1.445 de euro pe lună, în Germania este de 1.360 de euro pe lună, iar în Polonia este de 400 de euro, potrivit da­telor Eurostat. „Eliminarea contractelor co­lec­tive de muncă din 2011, contracte care pre­vedeau un raport salarial de 1 la 6 sau de 1 la 8, a făcut ca discrepanţele salariale ale anga­ja­ţi­lor din România să se accentueze. Aşa s-a ajuns în situaţia în care majoritatea an­ga­jaţilor români să câştige la nivelul sa­la­riului minim pe economie, iar astăzi, grosso modo, avem un salariu minim în plată de 220 de euro şi un salariu maxim de 24.000 de euro (exceptând angajaţii pe poziţii de CEO, a căror remunerare depinde de per­for­manţa companiei), deci raportul dintre cel mai mic şi cel mai mare salariu aflat în pla­tă depăşeşte 1 la 100“, a spus Bogdan Hossu, liderul con­federaţiei sindicale „Cartel Alfa“.

El a amintit şi de faptul că înce­pând cu anul 2011 nu mai există ob­liga­ti­vi­ta­tea acor­dării unui salariu mi­nim de două ori mai mare pentru absolvenţii de studii su­pe­rioa­re, ceea ce a condus la situaţia în care un medic stagiar să câştige „cât o femeie de ser­vi­ciu“, dincolo de evaziunea fiscală care se face ca urmare a acestei preve­deri legisla­tive, prin plata „la gri“ a dife­renţelor de sa­larii.

„În plus, propunerile de modificare a Co­dului fiscal favorizează adâncirea acestor dis­crepanţe, pentru că redu­ce­rile de impo­zite îi avantajează pe cei cu venituri mari. De­geaba avem creş­tere eco­nomică dacă bene­ficiile aduse de această creş­tere nu se re­flectă în bu­zu­narele majorităţii an­ga­ja­ţilor. PIB-ul creş­te, în timp ce ponderea masei sa­lariale în PIB scade“, a mai spus Hossu.

În opinia pro­fe­sorului Bogdan Mur­gescu de la Facultatea de istorie a Univer­si­tăţii din Bucureşti, România a avut o tradiţie de „nepăsare faţă de cei mai vulnerabili ce­tăţeni din punct de vedere economic“ în ul­timii 25 de ani. „În ceea ce priveşte condiţiile de negociere salarială, sunt puţin sceptic că se poate găsi o soluţie pentru creş­terea salariilor mici, pentru că poziţia sala­riaţilor a fost şi încă este foarte slabă în negocieri, iar sindi­catele sunt de multă vreme reprezen­tan­tele unei aris­tro­craţii a angajaţilor. Pe de altă parte, la noi nu există corecţie fiscală pentru reducerea discrepanţelor sala­riale, iar cota unică aplicată pentru sa­larii, dar şi pentru alte venituri în afară de cele salariale este o dovadă a acestui lucru. Indiferent dacă am avut guvern de dreapta sau de stânga, nu a existat o politică de echitate so­cială, iar astăzi sun­tem în situaţia paradoxală în care stânga politică vrea scăderea im­po­zite­lor“, a spus profesorul Murgescu.

El a adăugat totuşi că nici „cei mai amă­râţi dintre concetăţenii noştri“ nu au capa­ci­tatea de organizare pentru a ne­gocia în aşa fel încât să ajungă să câştige venituri mai mari. Statisticile Hay Group arată că situaţia la nivel global arată că un muncitor câştigă de 8,4 ori mai puţin decât şefii, însă în state precum China, India sau chiar Ucraina diferenţele sunt mult mai mari, având în vedere că salariile managerilor sunt de peste 11 ori mai mari decât cele ale munci­torilor. O cauză a acestei situaţii o re­pre­zintă şi istoria pieţei muncii din aceste state, explică Roxana Tesiu, HR head pe Europa al diviziei de BPO în cadrul furnizorului indian de servicii de IT, soluţii de externalizare şi consul­tanţă Wipro Technologies.

„O explicaţie pentru aceste dife­renţe o reprezintă atât disponibi­litatea mai mare de forţă de muncă în state precum India sau China, dar şi istoria acestor state. Spre exem­plu, muncitorii din Asia nu au atât de multă experienţă în ceea ce priveşte nego­cierea salariilor prin comparaţie cu cei din Eu­ropa de Est, iar cei din statele Europei de Est nu au experienţa celor din Vest. Acest lucru se vede şi în sistemele de asistenţă so­cială, pentru că nivelul indemnizaţiei de şo­maj este diferit în Franţa faţă de cel din România, pentru că există mult mai mulţi ani de negocieri în spate“, a spus Tesiu.

Comparaţia făcută de experţii de la Hay Group ia în calcul date pentru fiecare ţară în parte, iar metodologia este comparabilă, având în vedere că s-a calculat proporţia dintre salariul de bază al poziţiilor de nivel 20 (conform metodologiei Hay Group de analiză a posturilor) şi cel al poziţiilor de nivel 10 (conform aceleiaşi metodologii a Hay Group).

Calculul reprezintă raportul dintre  poziţiile de management în general (de la şefi de department până la directori gene­rali, în funcţie de dimensiunea com­paniei şi a echipei coordonate) versus poziţii cu ca­li­fi­cări profesionale (tehnicieni, operatori etc.).

Pentru stabilirea acestui raport salarial între şefi şi muncitori din România s-au luat în calcul informaţiile din cadrul a 254 de companii care au împreună peste 190.000 de salariaţi.