Companiile energetice fac primii paşi în regiune şi vor să-şi diversifice structura de producţie. Lipsesc încă previziuni privind evoluţia consumului şi strategii de dezvoltare pe termen lung.

Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România, face primul pas pentru diversificarea portofoliului de generare, compania fiind interesată de achiziţia câtorva „sute de megawaţi“ în sectorul eolian, concomitent cu deschiderea unor birouri de trading în Austria şi Germania. Chiar şi piaţa din Africa este analizată pentru posibile achiziţii.

Electrica, cea mai mare companie locală din domeniul furnizării şi distribuţiei de energie electrică, spune că analizează regiunea pentru posibile achiziţii, Republica Moldova fiind nominalizată. Deocamdată achiziţiile se vor orienta spre obiectul de activitate al companiei. Nuclearelectrica spune că reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă îşi vor găsi locul în piaţă, motiv pentru care negocierile cu partea chineză vor continua.

Aceştia sunt primii paşi pe care marile companii energetice româneşti le fac în regiune, intenţiile de extindere fiind anunţate în cea de-a doua zi a ZF Power Summit ’15, evenimentul pe teme energetice organizat de Ziarul Financiar în perioada 23-24 februarie.

În ciuda acestor direcţii, care ar putea reprezenta premiere pentru piaţa energetică locală, oamenii din domeniu atrag atenţia că România încă nu are studii clare privind evoluţia consumului de energie, iar marile companii de profil nu au exerciţiul realizării unor strategii pe termen lung.

ZF Power Summit'15 a fost organizat în parteneriat cu GDF SUEZ, Hidroelectrica, ABB, Adrem Invest, CEZ, Electrica, Enel, ExxonMobil, Fondul Proprietatea, GSP Grup Servicii Petroliere, MOL, Nuclearelectrica, Rompetrol, Petrom, Siemens, Total Soft, Pachiu & Asociaţii, PeliFilip, PwC, Veolia, Zamfirescu, Racoţi & Partners şi Transelectrica.

„Analizele noastre spun că Hidroelectrica poate deveni cel mai mare actor furnizor de stabilitate energetică în zona balcanică. Avem capacitate de producţie, un preţ de cost în continuă scădere. Vizăm zona balcanică, zona central-europeană. Încer­căm să pregătim nişte achiziţii strategice. Mi-e greu să spun dacă înainte sau după listare. Sper ca statul român să aibă curajul să mărească cota pe care o va scoate la vânzare (listare - n.red.). Un 20 spre 25% ar fi cât se poate de corect la Hidroelectrica“, a spus Gabriel Dumitraşcu, adminis­tratorul special al Hidroelectrica.

Remus Borza, adminis­tratorul judiciar al Hidro­elec­trica, firmă aflată de la începutul anului trecut în insolvenţă, a spus că firma îşi va deschide noi birouri de trading în Austria şi Germania, după ce producătorul a deschis deja un birou la Budapesta şi este pe cale de a mai deschide unul în Belgrad.

„Pe partea de trading, vom deschide în martie o filială în Serbia şi sperăm ca până la finalul anului să fim prezenţi în Austria şi Germania. Luăm în calcul şi achiziţia de capacităţi energetice în Senegal, Africa. Eu privesc cu multă încredere Africa. Acolo pot să iau şi capacităţi de transport şi de distribuţie, şi producţie. Până atunci sunt câteva oportunităţi chiar şi în România, pe regenerabile. E posibil să cumpărăm sute de megawaţi în eolian şi fotovoltaic“, a spus Borza.

Electrica, cel mai mare distribuitor şi furnizor local de energie, cochetează la rândul său cu posibile achiziţii, dar spune că nu se va îndepărta de activitatea de bază.

„Consider că în sectorul de distribuţie, chiar şi pe plan local aceste oportunităţi vor exista. Cea mai aproape pentru noi, de care eram foarte interesaţi, era a Enel. Deci consider că vom avea oportunităţi anul acesta şi anul viitor. Republica Moldova este o zonă atractivă pentru toate com­paniile româneşti, condiţi­o­nat şi de traseul ei politic şi economic, care sperăm să fie proeuropean. Zona de distri­buţie a fost anali­zată de noi. Luăm în conside­rare această posi­bilitate de a pătrunde în sectorul de distri­bu­ţie din Mol­dova, dar nu avem încă nimic concret, pen­tru că riscul pe zona politică, care afectează şi zona de regle­mentare, este ridicat. Rata de ren­tabilitate acolo este de 12,5%, ceea ce ar putea fi un semn atractiv“, a spus Ioan Roşca, directorul general al Electrica.

Marile proiecte de produ­cere a energiei electrice, aşa cum sunt hidrocentrala Tar­niţa-Lăpuşteşti sau reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, rămân şi ele pe tapet, deşi locul lor în piaţă este incert în contextul existenţei unei supracapacităţi de producţie şi a evoluţiei descendente a consumului de energie din ultimii ani.

„Piaţa de astăzi este piaţa de astăzi, nu avem nicio informaţie că această piaţă va arăta la fel peste 10 ani. Dacă ne uităm cum arată flota de generare în România constatăm că în 10 ani foarte multe facilităţi se vor închide şi faţă de excedentul de astăzi vom ajunge să importăm. Unităţile 3 şi 4 sunt necesare“, a spus Daniela Lulache, directorul general al Nuclearelectrica.

La rândul său, Ovidiu Demetrescu, directorul general al companiei de proiect pentru hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, a pledat pentru hidrocentrala de un miliard de euro spunând că marele avantaj al unităţii este că poate stoca energie.

„Hidrocentrala Tarniţa nu este un producător, este un stocator de energie. Vom vorbi de Tarniţa nu acum, ci peste 7 ani. Trebuie să avem o viziune în sistemul energetic, să privim în viitor şi să ne asumăm acest viitor. Dacă nu vrem să devenim importatori neţi de energie, trebuie să facem investiţii în acest sector“, a spus Demetrescu.

Pe de altă parte, Fondul Proprietatea, acţionar minoritar în marile companii energetice de stat, se opune acestor investiţii, acuzând că la nivelul României nu există proiecţii pe termen lung în ceea ce priveşte evoluţia consumului de energie, iar la rândul lor companiile din domeniu nu au exerciţiul de a realiza strategii pe termen lung.

„Nu am văzut nicio predicţie de cerere - ofertă pentru urmă­torii ani. Sunt surprins că multe din companii nu au strategiile, pentru că fiecare companie trebuie să aibă un scenariu despre cum va evolua piaţa“, a declarat Greg Konieczny, vicepre­şedinte executiv la Templeton Emerging Markets Group şi administrator de portofoliu al Fondului Proprietatea.

Fondul Proprietatea s-a opus mai multor planuri de reorganizare a sistemului energetic naţional, inclusiv la formarea unor companii care să aibă un mix de producţie, şi spune în continuare că listarea companiilor de stat trebuie dusă mai departe, rolul statului în companiile energetice trebuind să fie diminuat pe termen lung prin atragerea unor investitori privaţi în acţionariat. „Dacă se făceau acele companii cu un mix de producţie, la acel moment, când erau nerestructurate, acum aprindeam o lumânare la capul lor“, a mai spus Konieczny.

Ioan Roşca, director general Electrica

La patru luni de la listare, ANRE a modificat rata reglementată de rentabilitate (RRR). A provocat nemulţumirea investitorilor, dar a tras şi un semnal de alarmă pentru investitori cum că planul nostru de a investi în reţele nu este dorit de reglementator, ceea ce ştiu că nu este adevărat. Investiţia în reţele nu mai are randamentul pe care l-am aşteptat, este cu 13% mai mic. Mai mult, volumul de investiţii acceptat de ANRE a scăzut faţă de ce am propus noi. Asta creează o presiune suplimentară de a ne uita către pieţele locale şi regionale pentru a vedea dacă sunt oportunităţi pentru businessul nostru de bază.

Achiziţia participaţiilor FP este cea mai logică şi mai rapid de implementat şi care ar aduce avantaje pe termen scurt.

Luăm în considerare posibilitatea de a pătrunde în sectorul de distribuţie din Republica Moldova. Nu avem încă nimic concret, pentru că riscul pe zona politică, care afectează şi zona de reglementare, este ridicat. Rata de rentabilitate acolo este de 12,5%, ceea ce ar putea fi un semn atractiv. Electrica este interesată numai de distribuţie şi de menţinerea capacităţii de lider în zona de furnizare. Totuşi, viitorul poate să se modifice.

Deocamdată nu suntem interesaţi de producţie.

Gabriel Dumitraşcu, administrator special Hidroelectrica

Vizăm zona balcanică, zona central-europeană, încercăm să pregătim nişte achiziţii strategice. Mi-e greu să spun dacă înainte sau după IPO. Sper ca statul român să aibă curajul să mărească cota pe care o va scoate la vânzare. Un 20 spre 25% ar fi cât se poate de corect la Hidroelectrica.

Toţi am spus de mai multe ori că statul este un prost gestionar. Cum poţi să conduci ceva când nu ai o viziune? Este momentul să deschidem o dezbatere pe această temă: cum trebuie gestionate interesele statului?

Avem prea puţine competenţe în zona administraţiei pentru a putea genera măcar baza guvernanţei corporative la acţionar, să decuplăm interesul politic de interesul nostru comun în ceea ce priveşte aceste participaţii, interes care poate fi cuantificat simplu, prin profitabilitate. Este atât de bine să lucrezi cu creditorii, care de regulă sunt bănci şi gândesc business, şi atât de rău să lucrezi cu acţionarii, care nu gândesc business.

În energie nu mai sunt companii pregătite pentru listări. Cele două complexe energetice, Oltenia şi Hunedoara, au parcurs un proces greşit de integrare pe verticală. S-au pus de-a valma capacităţi rentabile şi nerentabile miniere şi energetice. Concluzia e una singură legată de cele două integrări: asupra lor s-a pus amprenta politică. Atunci când politicul decide în economic, consecinţele nu întârzie să apară. Au reizbucnit problemele care apăruseră şi în 2011-2012.

Liviu Drăgan, CEO TotalSoft

Văd că la companiile care produc, distribuie sau fac comerţ cu energie implementarea unui sistem complex este o necesitate. Noi nu lucrăm cu companii de stat, ne-am dorit dar competenţele noastre nu au fost solicitate. Am lucrat pentru OMV, care a decis să-şi schimbe întreg sistemul de CRM (Managementul Relaţiilor cu Clienţii). Am implementat soluţii de CRM şi de resurse umane la companii mari, precum Rompetrol şi Repower. Am lucrat şi pentru companii de trading de energie, precum Tinmar, unde am implementat sistemul Charisma pe partea de facturare.

Cristian Colţeanu, CEO General Electric - România, Bulgaria şi Republica Moldova

Există o asimetrie între competenţa din zona administrativă de stat şi cea din mediul privat. Trebuie să meargă în paralel configurarea strategiilor realiste cu investiţii în zona de formare a capitalului uman, în învăţământ.

Noi la GE spunem că niciodată nu există destui ingineri.

GE a investit în două unităţi de producţie în România. Costul forţei de muncă nu este singurul element din ecuaţia de producţie. Fabrica Lufkin de la Ploieşti este singura fabrică din afara Texasului, pentru că s-a identificat o competenţă locală. Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti este o sursă de resurse umane.

Dincolo de competenţe era şi o zonă centrală care radia – unitatea care are 380 de angajaţi produce unităţi de pompaj care sunt distribuite în întreaga emisferă de est. Fabrica are potenţial de creştere în continuare. Acolo unde există competenţă, şi companiile se instalează pe termen lung.

Gabriel Ignat, director general Electrocentrale Bucureşti

Nu mai putem să susţinem achiziţia de gaze naturale. Devine mult mai greu să ne gândim la achiziţii şi dezvoltare. Ne prioritizăm cheltuielile: pe primul loc salariile, apoi creditele, pe locul trei sunt gazele naturale şi serviciile conexe. ELCEN nu este genul de companie care să poată face plăţi la zi, astăzi suntem cu plăţile către Romgaz, Petrom, Transgaz şi Distrigaz la noiembrie-decembrie 2014. Pe de altă parte, datoria RADET către noi a ajuns la 3,5 miliarde de lei. Susţin fuziunea cu RADET pentru că ELCEN nu are alte soluţii. În 15 ani nu s-a mers în nicio direcţie, suntem în acelaşi loc ca în anul 2000. Primul pas către fuziunea, anume divizarea Electrocentrale Bucureşti, s-a realizat anul trecut. Al doilea pas ar fi transformarea RADET în societate. O societate comercială, atât cu acţionariat privat, cât şi de stat, trebuie să urmărească acelaşi lucru: profitul.

Noi avem probleme cu contractarea creditelor, pentru că nu avem stabilitate, lumea nu ştie ce o să se întâmple cu ELCEN. Decizia este la nivelul Primăriei, care este responsabilă în faţa cetăţenilor, şi Ministerul Energiei, care este responsabil de sectorul energetic.

Cătălin Micu, managing associate Zamfirescu, Racoţi & Partners

Multe din avantajele oferite pentru proiectul Hidro Tarniţa ar putea fi considerate ajutor de stat, iar Comisia Europeană va trebui să-şi dea girul. Fiind un proiect de amploare, iar timpul pentru a putea să-l realizezi este foarte important, oamenii au spus că decât să fim scutiţi de taxe, măsură care ar putea să nu fie aprobată de Comisie, mai bine se scurtau termenele de autorizare, de scoatere a terenurilor din circuitul agricol. Timpul este o piedică pentru astfel de proiecte. Sunt probleme cu cadastrul greşit, sau chiar inexistent. Nu atât birocraţia este problema, cât aspectele de ordin faptic.

Corneliu Bodea, vicepreşedinte Adrem Invest şi preşedinte CRE

Clienţii fug de centrala centralizată şi se îndreaptă spre centrale proprii. Însă acest sistem este scump, nu se ţine cont de toate costurile, de amortizarea investiţiei sau de evoluţia preţurilor la gaze. Mai mult decât atât, taxele care se vor pune pe emisii, pentru că acestea emit CO2. Problema încălzirii în România este una politică. Nu avem cum să vorbim de strategie energetică dacă nu avem viziune, nu ştim unde o să ajungem. La fel şi în centralizare: ne îndreptăm către un sistem centralizat? Este o lipsă de viziune.

Luăm din ce în ce mai mult iniţiativa. Cred în faptul că trebuie să ne luăm soarta în mâini. Mai devreme se întreba cine e statul. Statul în domeniul energetic este domnul Gerea şi domnul Havrileţ. România trebuie să aibă o continuitate, chiar dacă nu mai sunt persoanele aceleaşi, ar trebui ca cei care vin să continue proiectele.

Remus Borza, administrator judiciar Hidroelectrica

Hidroelectrica are suficiente resurse, fonduri proprii, stăm pe 800 milioane de lei resurse proprii. Ne gândim să achiziţionăm nişte facilităţi de producţie şi în afara României. Ne lovim de obtuzitatea reglementatorului, dar trebuie să ieşim la export. Pe partea de trading, vom deschide în martie o filială în Serbia şi sperăm ca până la finalul anului să fim prezenţi în Austria şi Germania, dar iau în calcul şi achiziţia de capacităţi energetice în Senegal. În Senegal nu ne ajunge nici mâna lungă a justiţiei, nici a reglementatorului. Acolo pot să iau şi capacităţi de transport şi de distribuţie şi producţie. Până atunci sunt câteva oportunităţi chiar şi în România, pe regenerabile. E posibil să cumpărăm câteva sute de megawaţi în eolian şi fotovoltaic. Am tăiat de la 100 mil. euro de investiţii la 45 mil. euro, aceasta este nevoia reală a Hidroelectrica în mentenanţă. La momentul acesta 30% din capacitatea Hidroelectrica este retehnologizată. Cu cât creştem nivelul de retehnologizare, ar trebui să scadă nevoia de mentenanţă.

Daniela Lulache, director general Nuclearelectrica

Piaţa de astăzi este piaţa de astăzi, nu avem nicio informaţie că această piaţă va arăta la fel peste 10 ani. Dacă ne uităm cum arată flota de generare în România constatăm că în 10 ani foarte multe facilităţi se vor închide şi faţă de excedentul de astăzi vom ajunge să importăm. Unităţile 3 şi 4 sunt necesare şi pentru acest lucru sunt necesare eforturi pe care noi le propunem acţionarilor. Nu s-a pus niciodată problema de fuziune între Nuclearelectrica şi Compania Naţională a Uraniului. Noul termen pentru depunerea ofertelor este undeva în aprilie, sperăm să avem un consultant câştigător. Noi suntem în primii 25% din perspectiva eficientizării costurilor. Degeaba Hidroelectrica are o energie ieftină dacă nu o poate exporta, degeaba noi suntem eficienţi într-o piaţă care are nevoi mult mai mici. Trebuie să avem o abordăm o abordare sistemică. Reducerea costurilor este importantă, dar nu este suficientă.

Laurenţiu Ciurel, director general Complexul Energetic Oltenia

Chiar dacă producem mai mult şi mai ieftin încasăm mai puţin decât anul trecut. Dacă ne uităm pe evoluţia ultimilor 6-7 ani o să observăm că producătorii şi-au redus costurile, dar a fost o creştere spectaculoasă pe partea de distribuţie. Taxa de cogenerare şi creşterea TVA au dus la un cost mai mare pentru consumator. Noi suntem chiar cea mai ieftină energie pe lignit, avem la ora asta performanţe tehnice pe care acum câţiva ani nu le-am fi bănuit. Din păcate există o perioadă bună din an în care Oltenia nu are loc în piaţă. Oltenia a fost obligată de statul român acum şase-şapte ani să investească pentru mediu, mai mult, statul s-a împrumutat pentru noi. După cinci ani statul român s-a răzgândit şi a spus că nu mai are nevoie de cărbune. În toată această perioadă au curs rate la bănci, unele din ele sunt şi acum în plată, şi acum observăm că din aprilie până în septembrie nu mai avem piaţă. Viitorul este să încercăm să stabilim legături cu parteneri din străinătate ca să exportăm.

Ovidiu Pop, director general Verbund Romania

Măsurile succesive luate de guvern începând în 2012 şi apoi 2013 au zdruncinat încrederea investitorilor în energie regenerabilă. Cei care au investit în această zonă se simt frustaţi dacă nu se vor lua măsuri de corecţie. S-au adus ultimele tehnologii în domeniu, vedem că şi infrastructura care a fost dezvoltată în pararel a fost de ultimă generaţie şi reglementatorul a garantat o recuperare a investiţiei.

Ca să creştem apetitul investitorilor trebuie să luăm nişte măsuri. Altfel Tarniţa sau cablul submarin nu se vor face dacă capitalul autohton nu va demonstra că piaţa este atractivă şi merită să investim în sectorul energetic în România.

Ovidiu Demetrescu, director general Hidro Tarniţa

Hidrocentrala Tarniţa nu este un producător, este un stocator de energie. Vom vorbi de Tarniţa nu acum, ci peste 7 ani. Trebuie să avem o viziune în sistemul energetic, să privim în viitor şi să ne asumăm acest viitor. Dacă nu vrem să devenim importatori neţi de energie, trebuie să facem investiţii în acest sector.

Avem un acţionar minoritar (Fondul Proprietatea - n. red.) care a încercat să oprească aceste proiecte (Cernavodă 3 şi 4 şi Tarniţa - n. red.), care a reuşit să facă acest lucru fără ca statul să-şi apere drepturile lui ca acţionar majoritar.

Cred că noi în calitate de partener responsabil al UE şi NATO nu putem să ne jucăm cu securitatea alimentării cu energie, mai ales când avem la graniţă aceste conflicte.

Greg Konieczny, administrator Fondul Proprietatea

Cred că este nevoie de o diversificare mai mare în acţionariatul companiilor din energie. În fiecare stat guvernul este cel mai prost administrator, şi nu este doar cazul în România, ci în mai multe ţări din Europa. Statul trasează politica, nu este nevoie să aibă acţiuni în anumite industrii.

Nu am văzut nicio prognoză privind evoluţia cererii şi ofertei de energie pentru următorii ani. Sunt surprins că multe din companii nu au propriile strategii, pentru că fiecare companie ar trebui să aibă un scenariu despre

cum va evolua piaţa. România nu are nevoie de alte investiţii aşa cum ar fi reactoarele 3 şi 4.

Nu este vorba despre cum vor concura în România, ci în toată piaţa europeană. Cred că Hidroelectrica a trecut prin multe transformări şi este capabilă să ia decizii pe termen lung de investiţii. Cred că este important ca aceste companii să fie listate.

A existat mai demult proiectul campionilor energetici. Dacă se făceau acele companii cu un mix de producţie, la acel moment, când erau nerestructurate, acum aprindeam o lumânare la capul lor.

Ziua a doua a ZF Power Summit ‘15 i-a adus la aceeaşi masă pe cei mai importanţi producători de energie din România. De la stânga la dreapta: Radu Bostan - redactor ZF, Greg Konieczny - manager Fondul Proprietatea, Ovidiu Demetrescu - director general Hidro Tarniţa, Ovidiu Pop - director general Verbund România, Laurenţiu Ciurel - director general Complexul Energetic Oltenia, Daniela Lulache - director general Nuclearelectrica, Remus Borza - administrator judiciar Hidroelectrica, Roxana Petrescu - redactor ZF