Din noul război rece dintre Vest şi Rusia, principalul câştigător va fi China?

Autor: Sebastian Tănase 26.02.2015
Noul război rece dintre SUA şi UE pe de o parte şi Rusia pe de altă parte a forţat Moscova să-şi vândă ieftin resursele naturale Chinei, alimentând astfel ascensiunea unei superputeri regionale care are interesul ca în Asia să nu domine nici SUA şi nici Rusia.

Pentru SUA, conflictul dintre Occident şi Rusia a depăşit graniţele luptei teritoriale şi s-a transformat într-o luptă pentru păstrarea ordinii internaţionale pe care SUA o construieşte încă de la sfârşitul primului Război Rece, însă Washing­tonul pare să fi reflectat foarte puţin asupra consecinţelor pe care conflictul le va avea pe termen lung asupra Chinei, care, asemănător Americii de la sfârşitul secolului XIX, vrea să devină o putere regională dominantă. Din noul Război Rece creat de sancţiunile economice şi politice impuse Rusiei de către UE şi SUA cât şi de posibila înarmare a ucrainenilor de către americani un câştigător involuntar ar putea să fie tocmai China, scrie The Washington Post.

China a devansat Statele Unite şi este acum cea mai mare economie din lume după criteriul parităţii puterii de cumpărare, conform datelor FMI. De asemenea, China este în plin proces de dezvoltare a capacităţii militare şi, în mod similar altor mari puteri emergente de-a lungul istoriei, caută să devină o putere dominantă pe continentul asiatic.

Economia rusă este în plină criză din cauza colapsului preţului ţiţeiului şi a sancţiunilor impuse de Occident, iar Banca Mondială estimează că PIB-ul Rusiei se va contracta cu 2,9% în 2015. BERD prognozează că economia rusă se va contracta cu aproximativ 5% în acest an.

Pentru a se proteja de un eventual dezastru economic, guvernul de la Kremlin îşi îndreaptă atenţia către piaţa asiatică pentru a obţine fonduri, pentru a-şi vinde resursele naturale şi pentru a stabili noi contracte militare. Spre exemplu, în mai 2014, Moscova şi Beijing au semnat un contract de 400 de miliarde de dolari pentru livrarea de gaze naturale către China, iar în noiembrie 2014, a fost încheiat un alt acord pentru livrare de gaze. În septembrie 2014, ministrul american al apărării de atunci, Chuck Hagel, a afirmat că Rusia împreună cu China colaborează pentru dezvoltarea unor noi sisteme de armament. Relaţiile comerciale dintre Rusia şi China ar putea creaşte în 2015 până la 100 de miliarde de dolari, cu 10 miliarde de dolari în plus faţă de anul trecut.

 

Pactul faustian

Logica acestor relaţii bilaterale este elementară: China are nevoie de resursele pe care Rusia le deţine, iar Rusia are nevoie de pieţe de desfacere, investiţii străine şi capital, pe care China le are.

De asemenea, chinezii nu doresc ca Marea Chinei de Sud să fie dominată de americani, iar Rusia nu doreşte ca Europa şi Statele Unite să penetreze ceea ce Moscova consideră „sfera sa de influenţă“. Pe scurt, niciuna dintre cele două ţări nu doreşte să coexiste într-o lume dominată de americani, iar acest principiu le apropie.

Cu toate acestea, China şi Rusia sunt rivali geopolitici, chiar dacă pentru ruşi legăturile cu chinezii reprezintă un pact faustian. Pe termen scurt, Rusia câştigă din vânzarea de petrol, gaze naturale şi alte resurse naturale către chinezi. Pe de altă parte, pe termen lung, această colaborare întăreşte ascensiunea Chinei, care pare predestinată să fie competitorul Rusiei.   

 

Politica realităţii

Liderii europeni sunt alarmaţi pe bună dreptate de situaţia din Ucraina: numărul victimelor creşte de la o zi la alta, iar economia ucrainiană este în pragul colapsului. O soluţie trebuie gasită cât mai curând posibil. La Washington sunt discuţii aprinse referitoare la „spaţiul post-Sovietic“ (fostele republici ale Uniunii Sovietice care şi-au câştigat independeţa după căderea cortinei de fier). Autorităţile americane şi europene trebuie să îşi aducă aminte că spaţiul post sovietic este acelaşi cu spaţiul pre-sovietic, adică imperiul Ţarist Rus. Ruşii încă se consideră puterea dominantă într-o zonă în care cultura şi tradiţiile dau naştere unui interes deosebit din partea acestora. În pofida acuzaţiilor rezonabile la adresa acţiunilor ruseşti, negocierile cu oficialii ruşi ar trebui să continue.

Pe termen lung, Statele Unite trebuie să anticipeze cum să fie o superputere triangulară. Majoritatea strategilor americani sunt de acord că nu Rusia, ci China, reprezintă cea mai mare provocare geopolitică a secolului 21 pentru Washington, iar bazele gândirii strategice arată că Rusia reprezintă o contragreutate pentru ascensiunea Chinei.

Pentru moment însă, politicile europene şi americane împing Rusia direct în braţele deschise ale Chinei, o eroare geopolitică care dacă nu va fi îndreptată va face din China câştigătorul involuntar al acestei lupte.