Banca Centrală Europeană va lansa luni ofensiva nucleară de 1.000 mld. euro. Până atunci îi amorţeşte pe speculatori cu doze de optimism

Preşedintele BCE Mario Draghi a sugerat că dacă toate planurile BCE merg bine, în doi ani deflaţia va deveni un pericol de domeniul trecutului, iar economia zonei euro va începe să crească sănătos.

Din cauza efectelor depresive pe care le-ar putea avea asupra consumului şi investiţiilor companiilor, deflaţia, deja prezentă în mai multe state din zona euro, este considerată unul dintre cele mai mari pericole pentru economia europeană. Echipa lui Draghi estimează însă că în 2017 inflaţia va ajunge la 1,8%. Ţinta BCE este de puţin sub 2%. Specialiştii de la BCE şi-au îmbunătăţit estimarea privind inflaţia în 2016 de la 1,3%, cât anticipau anterior, la 1,5%. Pentru anul acesta estimarea a fost înrăutăţită de la 0,7% la 0%. Tot răul va fi însă spre bine. Prăbuşirea pre­ţu­lui petrolului, vizibilă la nivelul infla­ţiei, va ajuta însă economia zonei euro prin impulsul dat consumului şi prin reducerea cheltuielilor companiilor. Pornind de la aceste premise, echipa lui Draghi a îmbunătăţit estimările de creş­tere economică de la 1% la 1,5% pentru anul acesta şi de la 1,5% la 1,9% pentru 2016. În 2017 economia va avansa cu 2,1%.

 

Vorbele vindecătoare

Draghi a asigurat că anunţurile deja făcute de BCE legate de achiziţiile de obligaţiuni au ajutat deja economia. Activarea programului va ajuta şi mai mult. Italianul Draghi a avertizat că revenirea va fi frânată de ritmul lent al reformelor şi de ajustarea bugetară.

În ceea ce priveşte mult-aşteptatul program de achiziţii de active (quantitative easing - QE), acesta a fost botezat Programul de Achiziţii din Sectorul Public (Public Sector Purchase Programme), iar Draghi a asigurat că BCE va continua să cumpere obligaţiuni până când yieldurile scad sub nivelul dobânzii de referinţă pentru depozite, în prezent de -0,20%. Dacă nu va fi disponibil un anumit tip de datorie, eurosistemul va urmări achiziţii alternative. Datoriile care vor putea fi cumpărate sunt cele emise de diferitele agenţii şi instituţii din zona euro, precum şi obligaţiuni guvernamentale. Şeful băncii centrale a contrat astfel speculaţiile că BCE nu va avea de unde să cumpere obligaţiuni având în vedere mediul de dobânzi negative care se extinde în zona euro.

BCE are de gând să injecteze pe pieţe în fiecare lună câte 60 de miliarde de euro cel puţin până în septembrie 2016. Instituţia intenţionează să acopere 20% din program, restul căzând în responsabilitatea băncilor centrale din fiecare ţară din zona euro.

 

Bonanza pentru burse

De la începutul crizei economice mondiale băncile centrale sunt principala forţă care stă în spatele boom-ului de pe pieţele de acţiuni. Acum a venit timpul BCE să inunde cu lichiditate pieţele de capital. 

În aşteptarea explicaţiilor BCE, euro a plonjat ieri la minimul ultimilor 11 ani şi jumătate faţă de dolar. Deprecierea euro a fost cerută îndelung de economii care întârzie să-şi revină precum Franţa, care speră că astfel exporturile vor deveni mai ieftine şi prin urmare mai competitive. De asemenea, costurile finanţării din zona euro au „pândit“ ieri minimele istorice. Yieldurile obligaţiunilor germane cu scadenţa la doi ani au ajuns la -0,20%, în linie cu dobânda negativă de referinţă pentru depozite a BCE în condiţiile în care investitorii erau nesiguri dacă schema de achiziţii de active a BCE va include active cu randamente mai mici decât dobânda la care instituţia se finanţează.

Pe lângă BCE, 20 de alte bănci centrale din toată lumea fie au redus dobânzile fie au aplicat politici de ralaxare monetară în vreun fel sau altul anul acesta, notează Reuters.

Obligaţuiunile portugheze vor beneficia probabil cel mai mult de programul de ajustare cantitativă al BCE. În timp ce datoria Portugaliei, o ţară salvată de la faliment de UE şi de FMI, este una dintre cele mai mari din zona euro, stocul de obligaţiuni portugheze vandabile este relative redus. BCE va drena probabil între o cincime şi un sfert din piaţa portugheză a datoriilor. În trei ani, yieltudurile obligaţiunilor suverane ale Portugaliei cu scadenţa de 10 ani au coborât de la 18% la 1,8%.

Datoriile Greciei, o altă ţară salvată de la faliment de UE şi FMI, nu vor putea participa la programul BCE probabil până cel puţin în iulie. Schema de QE a BCE este proiectată astfel încât BCE să nu ajungă să deţină mai mult de o treime din piaţa datoriilor unei ţări, cum se întâmplă deja în cazul Greciei.

Draghi a avertizat că sectorul bancar grecesc este pus în pericol prin reducerea gradului de solvabilitate al băncilor şi creşterea randamentelor obligaţiunilor de “comunicarea“ nepotrivită din partea guvernului de la Atena. Pentru că programul de bailout al Greciei a expirat luna aceasta şi nu a fost reînnoit, BCE refuză să mai accepte ca garanţi bonduri suverane greceşti în schimbul finanţării băncilor elene. Draghi a indicat că instituţia sa ar putea reîncepe să accepte obligaţiunile Atenei dacă aceasta îşi onorează cu succes obligaţiile de plată a datoriilor.

 

Până acum dobânzile negative par să funcţioneze sau cel puţin să nu aducă apocalipsa în sectorul financiar

În istoria modernă, băncile centrale nu au împins aproape niciodată dobânzile sub zero, în primul rând pentru că nu a fost nevoie, apoi pentru că s-au temut că vor perturba sistemul financiar. Spre exemplu, în teorie fondurile mutuale de pe piaţa banilor s-ar închide dacă nu ar mai putea promite investitorilor randamente pozitive. Modele financiare se bazează pe dobânzi pozitive. Tehnologia băncilor a fost concepută pe baza dobânzilor pozitive.  În al treilea rând, dobânzile negative ar determina deponenţii să-şi scoată economiile sub formă de bani cash. Însă experienţa europeană a liniştit o parte din aceste îngrijorări. Banca centrală a Danemarcei a văzut că după ce a dus dobânzile în teritoriul negativ în 2012 pieţele fiannciare au continuat să funcţioneze normal şi că nu a existat o creştere excesivă a cererii pentru coroane daneze în bancnote. Acum dobânzile din Danemarca, Suedia şi Elveţia se află mai adânc în teritoriul negativ decât erau cele daneze în 2012 şi cu toate acestea nicăieri nu a crescut cererea pentru bani fizici. Danemarca a dus dobânda la depozite la -0,75%.

Există mai multe explicaţii. Datorită cardurilor de debit, plăţilor online şi smartphone-urilor portofel, banii fizici au devenit mai costisitori şi o povară. Un studiu al BCE a găsit că banii cash sunt de 11 ori mai costisitori decât cecurile pentru efectuarea tranzacţiilor.

În Suedia, masa de monedă fizică aflată în circulaţie s-a redus cu 25% din 2009. Mai mult, deponenţii mici în general nu s-au confruntat cu dobânzile negative. Pentru deponenţii mari precum băncile şi fondurile de investiţii, transportarea şi depozitarea a milioane şi miliarde de euro, dolari sau franci elveţieni, dar şi respectarea legislaţiei contra spălării de bani, costă bani şi timp.

Mărimea costurilor dobânzilor negative depinde în cele din urmă de ceea ce se vrea să se obţină prin acestea. Ţinta Danemarcei este de a proteja cursul de schimb al coroanei daneze, care este legată de euro. Dobânzile negative ajută prin descurajarea intrărilor de capital „fierbinte“ de la investitorii străini. Acest capital duce la aprecierea coroanei. Perspectiva pierderilor din investiţii în obligaţiuni suverane supersigure ar putea fi un instrument psihologic puternic pentru îndreptarea capitalului către acţiuni şi materii prime.

Dar ceea ce ar prefera băncile centrale este ca gospodăriile şi firmele să cheltuiească mai mult, iar o dobândă slab negativă este un stimulent puţin mai mare decât dobânda zero. Un stimul mai mare ar presupune scufundarea şi mai mult a dobânzilor pentru a forţa băncile să taxeze depozitele clienţilor.