România, o ţară unde impozitele şi taxele ţin loc de investiţii. Din ceea ce încasează, guvernul întoarce în economie prea puţin

Vineri, 6 martie, au venit datele explicative privind evoluţia PIB în 2014. Creşterea economică a României de 2,9% a fost susţinută în principal de industrie (+3,5%), comerţ, auto, transport, restaurante, hoteluri (+2,2%), informaţii şi comunicaţii (+11%), tranzacţii imobiliare (+3,5%), activităţi profesionale, tehnice şi activităţi de servicii suport (+4,1%) şi... impozite nete pe produs (+3,4%). Construcţiile au mers prost (+0,2%), agricultura a avut un plus de numai 1,5% în condiţiile în care a avut o scădere a preţurilor de 10%, sectorul bancar şi de asigurări a mâncat 2,7% din ceea ce au produs ceilalţi, iar administraţia publică a mai mâncat 0,1%. 

Dacă ne uităm la utilizarea PIB, consumul a avut un plus de 4,6%, din care populaţia a avut un plus de 4,9%, iar consumul administraţiei publice un plus de 3,7%. Exporturile au adus un plus de 8,1%, importurile de 7,7%, iar investiţiile - formarea brută de capital - au avut un minus de 3,2%.

Acestea sunt nişte date seci, care arată ce se întâmplă în piaţă, ce sectoare merg, unde se duc banii şi cum se mişcă statul, care este principalul investitor în orice economie.

La investiţii în economie, care sunt pe minus, statul a alocat şi cheltuit mai puţini bani, cheltuielile de capital înregistrând o scădere de 4,6%.

Adică, în procente, guvernul a încasat mai mulţi bani din impozite şi taxe (+3%) şi a întors mai puţini bani în economie (-4%).

Citiţi şi 

Comunicatul de presă INS despre evoluţia PIB

De ce creşte greu economia: băncile dau bani statului, nu firmelor

Investiţiile în economie au crescut cu 3% în T4/2014, plusul venind din sectorul privat

Din acest motiv sectorul de construcţii stagnează, adică creşterea din privat nu reuşeşte să acopere minusul de la stat, iar alte investiţii rămân pe hârtie, la statutul de declaraţii politice şi promisiuni eterne. Să ne amintim că hidrocentrala de la Tarniţa-Lăpuşteşti, proiect de cel puţin un miliard de euro, este în topul promisiunilor din 2006-2007, când Tăriceanu era premier.   

Creşterea economică de 2,9% fluturată de guvernul Ponta pentru a arăta că ne aflăm în topul Europei este mult prea puţin pentru nevoile României de a încerca măcar să nu piardă contactul cu Polonia, Cehia şi, de ce nu, chiar Ungaria.

Având în vedere că băncile îi acoperă necesarul de finanţare, creditul guvernamental având un plus de 5% în ultimul an, în timp ce creditul pentru companii a scăzut cu 4%, guvernul se preocupă prea puţin de ce se întâmplă în sectorul bancar, care a mâncat din creşterea economică.

Ironic, un angajat din industrie, unde salariul mediu este de 1.900 de lei/ lună,  are o contribuţie mai mare în economie decât un bancher, unde salariul mediu este de 4.500 de lei/lună. Un operator de call-center din IT nu duce acasă mai mult de 1.500 lei pe lună, dar IT-ul a avut anul trecut o creştere de 11%.

Scheleţii, adică creditele neperformante ascunse ani de zile în bilanţuri, au blocat multe active, iar multe companii ar fi putut să aibă o soartă mai bună decât să intre în lichidare forţată şi să se piardă atât business, cât şi forţă de muncă.

Aşa cum banii stau degeaba în bănci şi la BNR – băncile au depus la Banca Naţională 7 miliarde de lei în fiecare zi din februarie cu 0,25% dobândă pe an, aşa sunt blocate active, fie ale statului, fie ale companiilor private. Dacă activele sunt blocate, se depune mucegaiul pe ele şi nimeni nu câştigă în final.

Dacă investiţiile ar fi fost pe plus, dacă guvernul ar fi întors în economie în acelaşi procent banii pe care i-a luat din taxe şi impozite, dacă bancherii ar fi fost forţaţi să cureţe mai devreme ceea ce au făcut în 2014, cu un cost pe care îl plătim toţi (dobânzile la IMM-uri sau la creditele de consum nu scad sub 10%), dacă construcţiile ar fi fost susţinute de un plan al guvernului, sigur România ar fi avut un plus de peste 5%, nu 2,9%.

Guvernul Ponta speră să aducă relansarea economiei cu scăderile de taxe şi impozite propuse prin noul Cod Fiscal (TVA-ul se reduce de la 24% la 20%, dispare taxa pe stâlp, scade CAS-ul din 2017, etc).

Până într-o creştere de 5% nu este nicio relansare a economiei, ci este mai mult un plus venit din inerţie.  

Toate aceste scăderi de taxe şi impozite promise de guvernul Ponta nu vor sta în picioare decât dacă economia are o creştere de peste 5% pe an. Dar pentru acest procent, economia are nevoie de combustibil, nu de inerţie.