Un arhitect aromân/ de Ziarul de duminică

Cornel Samara

Gheorghe Simotta – între nobleţe şi arhitectură

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

Editura înfiinţată în 2009, cu sedii la Brăila şi Galaţi, publică această carte necesară, deşi aproape o broşură ca dimensiuni, prima de după un volum similar ca întindere apărut în 2003 la Editura Simetria (sub îngrijirea arhitectei Irina Patrulius).

Gheorghe Simotta s-a născut în 1981 în Vlaho-Clisura, o mică localitate din munţii Macedoniei, într-o familie de aromâni. În 1910, după absolvirea liceului, se refugiază cu mama şi bunica în România. Licenţiat în 1916 al Şcolii Superioare de Arhitectură din Bucureşti, pleacă pe front pentru un an, după care este detaşat la serviciul construcţiilor militare. Realizează, în perioada interbelică, o mulţime de proiecte – locuinţe individuale, blocuri de raport, arhitectură religioasă, stadion, arhitectură funerară, spital, muzeu, han etc. Cornel Samara menţionează 180 de proiecte dintre care 130 au fost realizate. Gheorghe Simotta s-a format sub îndrumarea şi lucrând cu arhitectul Petre Antonescu şi la rândul său profesor al multor generaţii. La început discipol al stilului neo-românesc, Gheorghe Simotta dezvoltă un stil personal de îndepărtată rezonanţă balcanică şi cu influenţe ale artei decorative bizantine (vizibile în detaliile de sculptură  ornamentală) care se datorează, probabil, originii sale aromâne. Dintre creaţiile sale importante amintim Palatul Patriarhiei, Biserica Schitul Darvari, imobilele din strada C.A. Rosetti nr. 19, Bdul Magheru nr. 31, imobilul de la intersectia Bulevardului Dacia cu Eminescu, din Aleea Modrogan nr. 2., din Pitar Moş nr 6 (Oficiul de Aprovizionare al Farmaciştilor), din Bdul Elisabeta 61, „Casa Oştirii“. În 1938 a fost chemat la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, unde a ajuns profesor titular la catedra de Desen Ornamental şi Academic. A fost profesor vreme de 30 de ani. În paralel, mai ales la senectute, a pictat mult, lăsând în urmă mulţime de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani.

Pe lângă informaţiile despre viaţa arhitectului, volumul lui Cornel Samara mai cuprinde o seamă de dialoguri despre Simotta şi alţi arhitecţi aromâni, dar şi un număr impresionant şi foarte util de imagini ale realizărilor arihectului Simotta, fotografii, file din carnetul de schiţe şi reproduceri după numeroasele acuarele.