S-a ieftinit petrolul, vindeţi Tarom-ul!

Epopeea tragi-comica “management privat la Tarom” a mai parcurs zilele aceasta inca trei acte: confirmarea unui alt an incheiat “en fanfare” cu pierderi colosale, de aproape 120 milioane de lei, scrisoarea deschisa a unui grup de piloti si insotitori de bord disperati de haosul din companie si demisia in bloc a inca unui Consiliu de Administratie, urmata de numirea in pripa a altui CA, cu nimic diferit de cele dinainte.

Esecul monumental al mult laudatului proiect pilot de “management privat” – vezi, Doamne solutia magica pentru imbunatatirea guvernantei corporatiste a companiilor de stat, asa cum ne era prezentata emfatic de toti apologetii etatismului pagubos - reconfirma oricarui om de buna credinta evidenta ca singura solutie viabila pentru Tarom o reprezinta privatizarea sau lichidarea.  

Numai un orb sau un rau intentionat nu vede toboganul pe care se rostogoleste Tarom de multa vreme si la capatul caruia nu exista altceva decit prabusirea: cu 20 de avioane de 7 feluri, mare parte la limita duratei normate de zbor, cu o productivitate de citeva ori mai slaba decit a competitorilor directi, cu un marketing rudimentar, cu episoade de indisciplina copilaresti in ultima vreme, cu o retea de destinatii neadaptata la piata, fara niciun concept de optimizare a incarcarii aeronavelor, cu sute de angajati ascunsi prin birouri, compania nu are nicio sansa de supravietuire intr-una dintre cele mai competitive industrii ale lumii. Scaderea dramatica a pretului la combustibil din ultimele luni nu trebuie sa ne amageasca: un kerosen ieftin ajuta performata financiara a oricarei linii aeriene, dar nu-i schimba contextul strategic. Momentul ar trebui insa folosit inteligent de statul roman pentru a scapa onorabil de una dintre cele mai evidente gauri negre din sectorul de stat, comparabila la capitolul risipa a banului public probabil numai cu Televiziunea Romana.

Din fericire, momentul este intr-adevar favorabil pentru o eventuala tranzactie de privatizare a Tarom datorita corelatiei istorice strinse intre pretul petrolului si evaluarea operatorilor aerieni: deoarece ponderea costului cu combustibilul este foarte mare, investitorii tind sa evalueze ascendent companiile aeriene atunci cind se prefigureaza o perioada indelungata de petrol ieftin, asa cum traim astazi. Efectele acestui optimism investitional sint evidente si substantiale pentru tot sectorul aviatic mondial iar statul roman ar da dovada de lipsa de pragmatism daca nu ar profita de aceasta fereastra de oportunitate.

Conceptul de linie aeriana nationala nu mai are nicio relevanta dupa deschiderea cerului european din urma cu citeva decenii. Astazi consumatorul european doreste si are dreptul sa aleaga sa fie transportat din punctul A in punctul B cit mai sigur, cit mai rapid si cit mai ieftin. In starea in care se afla astazi, fara perspective, decapitalizat si fara viziune strategica la nivelul ministerului, Tarom nu are nicio sansa sa se bata de la egal la egal cu operatorii aerieni privati pentru portofelul romanilor.

 Doru Lionăchescu este preşedinte al Capital Partners