De ce măsurile de relaxare fiscală nu sunt prociclice dacă se iau acum

Pe fondul discutiilor referitoare la noul Cod fiscal, in unele analize si opinii se pune sub semnul intrebarii oportunitatea reducerii taxelor si impozitelor in acest moment pe motivul prociclicitatii acestor masuri. In opinia mea, relaxarea fiscala trebuie sa se realizeze cat mai repede iar masurile de reducere de impozite si taxe au un grad redus de prociclicitate daca se iau in perioada urmatoare. In contextul economic intern si extern actual, relaxarea fiscala este mai mult ca oricand necesara pentru stimularea cresterii economice si mai mult ca oricand se intrunesc conditiile pentru realizarea acesteia.

Care sunt motivele pentru care este nevoie cat mai repede de un proces consistent de reducere de impozite si taxe?

In primul rand, pentru ca Romania a traversat criza realizand unul dintre cele mai dure procese de consolidare fiscala din Europa (dupa Grecia). Romania a iesit din criza cu impozite si taxe foarte mari, cu TVA majorat (una dintre cele mai mari cote din UE), accize mai mari care s-au adaugat la impozitarea muncii -  printre cele mai mari din UE, plus taxa pe constructii speciale. Romania implineste 5 ani de evolutie a economiei cu taxe marite care franeaza cresterea economica. De aceea este necesar ca taxele si impozitele sa revina cel putin la nivelul de dinainte de criza.

In al doilea rand, relaxarea fiscala este necesara pentru reechilibrarea modelului de crestere economica. In ultimii ani, cresterea economica a fost dezechilibrata fiind generata de elemente conjuncturale precum agricultura sau a fost determinata aproape in totalitate de exportul net. Dezechilibrul modelului de crestere economica s-a accentuat pe masura ce formarea bruta de capital fix nu a mai contribuit la cresterea PIB-ului in ultimii doi ani iar daca aceasta stare continua consecintele negative se vor translata pe termen lung. Astfel, pe langa un efort al statului de reluare a investitiilor publice, este nevoie si de masuri rapide de relaxare fiscala care sa sustina mediul de afaceri in efortul de revenire a investitiilor.  

In al treilea rand, pentru ca nu trebuie ratat ciclul de relaxare monetara combinat cu inflatie scazuta care poate sa sustina relaxarea fiscala. In acest moment, nici relaxarea fiscala si nici relaxarea monetara singure nu ar putea misca investitiile. Insa, daca actioneaza amandoua concomitent sansele de relansare a investitiilor sunt mult mai mari.

In al patrulea rand, pentru ca la nivel european se deruleaza un amplu program de relaxare cantitativa ce presupune injectii de lichiditate in economie. Romania, fiind o tara emergenta cu active subevaluate si oportunitati de obtinere de randamente mari, are posibilitatea de atragere de astfel de capitaluri. La nivel national, pentru ca aceste fluxuri financiare sa fie orientate spre economia reala si investitii este nevoie de masuri de relaxare fiscala.

Un alt motiv este concurenta fiscala cu tarile din regiune intr-o perioada de penurie de investitii. Pentru ca Romania sa devina mai atractiva pentru investitorii straini fata de celelalte tari are nevoie de un regim fiscal mai atractiv ceea ce presupune o reducere de impozite si taxe in zonele in care regimul fiscal este ridicat (in special, in zona impozitarii muncii si in zona TVA).

Nu in ultimul rand, pe fondul dependentei mari de UE si tinand cont de problemele structurale ale UE, de stocul mare de datorii ale UE care a crescut in ultimii ani, de somajul foarte mare la nivelul UE (dublu fata de SUA), de lipsa acuta de investitii intalnita la nivel UE (nivelul investitiilor in UE a fost in 2014 cu 15% sub nivelul anului 2007), de deficienta institutionala si de arhitectura organizationala a zonei euro, cel mai probabil economia Romaniei nu va intra prea curand in zona de boom economic ci va ramane in zona cresterilor reduse o perioada lunga de timp. In acest context, Romania trebuie sa puna accentul pe utilizarea resurselor interne si are nevoie si de un amplu proces de relaxare fiscala care sa contribuie la mobilizarea si optimizarea eficientei acestora.

De ce relaxarea fiscala are un grad redus de prociclicitate daca se realizeaza acum?

Pentru ca un ciclu economic dureaza in medie in jur de 8-10 ani, iar Romania se afla la inceputul acestuia. Romania se afla in faza de inviorare economica, in care cresterile inregistrate de economie sunt reduse iar prociclicitatea reducerii taxelor se manifesta in mica masura, si nu in cea de boom economic in care prociclicitatea relaxarii fiscale se manifesta deplin. Mai mult, tinand cont de dependenta mare de economia UE, este posibil ca actualul ciclu economic nici macar sa nu cunoasca perioada de boom economic sau e posibil ca perioada cresterilor reduse sa se prelungeasca foarte mult. Astfel, nu cred ca este discutabila oportunitatea unei relaxari fiscale in acest moment folosind ca argument doar estimarile Comisiei Europene (care de multe ori nu au fost validate de realitate), conform carora output-gap-ul se va inchide in 2016 si, astfel, Romania risca sa intre in capcana politicilor fiscale prociclice, apasand pe acceleratie in faza de expansiune a ciclului economic. Dupa aceasta logica, inseamna ca Romania va trebui sa astepte sa intre iar in criza ca sa reduca taxele si impozitele. Daca relaxarea fiscala se realizeaza acum, gradul de prociclicitate al masurilor de reducere a taxelor si impozitelor este redus, tinand cont de cresterea reala redusa, de durata mare a perioadei de crestere redusa dar si de potentialul redus de crestere economica.

Romania nu trebuie sa rateze aceasta perioada propice, in care poate realiza un amplu proces de relaxare fiscala fara riscul ca aceasta sa devina prociclica. Riscul cel mai mare este ca economia sa ramana cu nivelul actual ridicat de taxe si impozite si in urmatorii 5 ani daca relaxarea fiscala nu se realizeaza in perioada urmatoare.

Adevaratele probleme nu sunt legate de prociclicitatea relaxarii fiscale ci de modalitatile in care aceasta se realizeaza. Relaxarea fiscala si reforma fiscala nu sunt suficiente ci este nevoie de un proces mult mai amplu de reforma financiara care sa cuprinda, pe langa reforma fiscala, reforma bugetara (pe partea de cheltuieli bugetare) si reforma aparatului administrativ, inclusiv cel de colectare.

De Dan Armeanu, profesor universitar la ASE Bucuresti