Cum a apărut berea la PET în România

Vânzările la PET (ambalaj din plastic) au explodat în ultimii zece ani în in­dus­tria berii, când şi-au du­blat pon­derea, de la 24,4% în 2004 la 53,1% anul trecut, şi au re­con­fi­gu­rat un sec­tor în care Ursus şi Heine­ken se bat pen­tru poziţia de lider.

Ascensiunea PET-ului, ambalaj care asi­gură preţuri mai mici, a avut loc în con­diţiile în care puterea de cumpă­ra­re a scă­zut în timpul crizei, iar pro­du­că­torii au că­utat o modalitate de a ajunge pe seg­men­tul economic al pieţei. Dar în pofida as­censiunii acestui tip de ambalaj low-cost, care în alte pieţe abia acum în­ce­pe să fie experimentat, preţul mediu al berii s-a majorat în perioada ana­li­zată. În re­tail, acolo unde se fac volu­me­le de vân­zări la PET, preţul a fost cu 33% mai mare.

În strânsă legătură cu explozia PET-ului, consumul de bere s-a mutat în retail, care a ajuns la o pondere de 80% în piaţa de bere, de la 55% în urmă cu zece ani.

Istoria berii la PET începea în Ro­mâ­nia în 1998, atunci când Bere Mu­reş, la acea vreme o afacere antre­preno­ria­lă românească, a in­tro­dus acest tip de ambalaj, ce avea să re­vo­luţioneze în­trea­ga piaţă. Bere Mureş pro­du­cea numai bere la PET, iar în por­tofoliu avea bran­durile Neu­markt, Dracula şi Sovata. Evo­luţia com­paniei a făcut ca pro­ducă­to­rul să intre în vizo­rul marilor grupuri inter­na­ţio­nale care erau în căutarea unor ţinte de achiziţii, iar pre­lua­rea de către Hei­neken pen­tru o sumă re­cord de 150 mil. euro avea să încline mult ba­lan­ţa în favoarea olande­zilor.

Berea la PET şi portofoliul cu multe branduri economice au făcut ca Heineken să se păstreze pe creştere în anii de criză şi să profite de un context în care ceilalţi jucători căutau să-şi aşeze portofoliile.

Pentru Ursus, principalul rival ai Heineken din România, ambalajul la PET a ajuns în portofoliu în 2004, odată cu preluarea fabricii Aurora Braşov. Ambalajul din plastic nu a fost la început preferatul sud-africanilor după cum avea să recunoască Alan Clark, CEO-ul gigantului SABMiller (proprietarul Ursus Breweries). Însă au fost nevoiţi să se adapteze deoarece „aveau o afacere de condus şi era necesar să fie competitivi.“

Mai săraci, la numărul de fabrici

Bilanţul ultimilor zece ani în sectorul berii, arată că liniile de producţie au fost oprite la 12 fabrici, fără ca noi investiţii să fie puse în loc. Printre acestea se află unităţile de la Haţeg (fabrică deţinută de Heineken), Blaj (fabrică deţinută de Bergenbier) şi la Cluj (fabrică deţinută de Ursus). Tot în acea perioadă au mai fost închise şi alte fabrici de dimensiuni mai mici, din Galaţi şi Ialomiţa. Spre comparaţie, în 1994, existau 125 de facilităţi în care se producea bere, România numărându-se printre statele care au pierdut cele mai multe fabrici din Europa.

Închiderea facilităţilor a avut loc pe fondul unei scăderi a consumului. După un maxim atins în 2008, vânzările s-au contractat în fiecare dintre ani, cu două excepţii (stagnarea din 2011 şi creşterea din 2012).