Adrian Vasilescu, BNR: Teama că reducerea TVA ar aduce deflaţie reală e absurdă

Autor: Adrian Vasilescu 15.04.2015

Am comentat, miercurea trecută, decizia Guvernului privind „scăderea TVA la 9 la sută la toate produsele alimentare, la băuturile nealcoolice şi la serviciile de alimentaţie publică, începând de la 1 iunie 2015“. Populaţia şi economia vor primi o gură de aer. Mă voi referi, acum, la cea de-a doua faţă a medaliei. Două posibile şocuri provoacă nedumeriri, chiar temeri.

Primul îi priveşte pe comercianţi. Pentru că reducerea TVA la alimente ar putea să producă un gol în buget, fără să înlesnească în vreun fel cumpărăturile populaţiei. Dacă, bunăoară, la un bun alimentar al cărui preţ este de 100 de lei, bugetul pierde 15 lei, nu este obligatoriu ca populaţia să-i câştige. Pentru că o parte, dacă nu chiar toţi, ar putea intra în buzunarul comerciantului. Există, deci, teama, ea e îndreptăţită, dar piaţa – poate şi cu ajutorul Consiliului Concurenţei şi al Autorităţii pentru Protecţia Consumatorilor – ar putea soluţiona această problemă în avantajul populaţiei.

Al doilea priveşte întreaga economie. Ea are drept bază faptul că, într-un moment în care rata anuală a inflaţiei continuă să fie sub 1 la sută, scoaterea din preţ a unei sume reprezentând 15 puncte procentuale ar putea provoca deflaţie în România. Fenomen care, aşa cum se ştie, e mai periculos decât inflaţia.

Să ne temem, aşadar, de deflaţie? Ar fi absurd. Şi ar fi absurd chiar în condiţiile în care toate cele 15 puncte procentuale, pe care le va pierde bugetul, prin reducerea TVA, s-ar regăsi într-o scădere substanţială a preţurilor. Căci n-ar fi decât un caz excepţional, al unei deflaţii statistice. Fără să ne confruntăm şi cu o deflaţie reală.

Să judecăm. Acum, la un bun alimentar, dacă preţul este de 100 de lei, se percepe 24 la sută TVA. Comerciantul primeşte însă doar 76 de lei, fiindcă 24 de lei se duc la buget. De la 1 iunie, comerciantul va încasa tot 76 de lei. Va pierde doar bugetul, unde în loc de 24 de lei vor ajunge numai 9 lei. Or, deflaţia e adevărată – şi deci periculoasă – nu când pierde bugetul, ci când reducerea preţului îl afectează pe comerciant. Într-un astfel de caz producţia e descurajată, producătorii îşi pierd interesul faţă de activitatea economică, iar magazinele şi pieţele se golesc. De aici şi teama de deflaţie. De o deflaţie reală. Cum însă, în cazul de faţă, dacă ar interveni o deflaţie… ea va fi numai statistică. Iar dacă, la buget, vor fi găsite soluţii de acoperire a golului produs, activitatea economică ar fi chiar stimulată.

Avem toate şansele să parcurgem, de această dată, un drum către stimularea economiei. În 2010, în plină criză, majorarea TVA a acţionat paralizant asupra întregii societăţi. Creşterea cu cinci procente a Taxei pe Valoarea Adăugată – de la 19 la 24 la sută – a făcut un mare rău atât populaţiei, cât şi economiei. Pentru că, în primul rând, s-a declanşat mecanismul ce acţiona riscul unui salt inflaţionist, care s-a şi produs instantaneu. Cu TVA mai mare, am văzut scumpindu-se toate produsele. Iar cum, în companii, nu am avut parte de măsuri care să determine preluarea fără şocuri, în costuri, a noilor facturi scumpite, s-a ajuns la pierderi în loc de profit, la reducere de salarii şi la şomaj. Acum, ne aşteptăm ca drumul să fie făcut în sens invers. Către un plus de bunăstare, exprimat printr-o creştere semnificativă a puterii de cumpărare.

Dacă ar fi, acum, să ne temem de ceva… ar fi reîntruparea unei stări de fapt de care am scăpat în bună măsură. A acelui timp nociv când îi vedeam pe producători şi pe comercianţi repezindu-se să ne ameninţe că vom plăti mai mult, mult mai mult, benzina şi energia, transporturile, pâinea şi carnea, îmbrăcămintea. Şi tot ce cumpăram, de la laptele pentru copii la bastonul în care să se sprijine un bătrân. Fără să se întrebe, cu firească nedumerire, ce fel de antreprenori sunt ei, dacă nu ştiu să facă decât simple adunări, umflând preţurile la produsele de pe piaţă şi determinând noi costuri, împovărătoare, ce blocau consumul. Şi, în consecinţă, aduceau un surplus consistent de inflaţie.