Măi băieţi, pe ce aţi cheltuit voi 70 mil. euro la Teatrul Naţional? Ia săriţi voi cu raportul ca să ştim şi noi cum ajunge să coste reabilitarea unei singure clădiri cât un cartier cu 3.000 de apartamente noi!

Autor: Iulian Anghel 28.04.2015

Sunt de acum 10 zile de la redeschiderea completă a Teatrului Naţional din Bucureşti – o investiţie pentru care Ministerul Culturii a prevăzut în bugetul multianual 333 de milioane de lei (75 de milioane de euro) – şi nimănui nu-i trece prin cap să prezinte un raport, măcar general dacă nu de detaliu, despre felul în care au fost cheltuiţi banii.

Sunt şase luni de când premierul Victor Ponta, pe atunci candidat prezidenţial, a inaugurat electoral teatrul neterminat, lăudându-se cu câte eforturi face el pentru cultură.

Peste două zile se fac două săptămâni de când preşedintele Klaus Iohannis a vizitat singur clădirea, de acum renovată, şi s-a arătat în extaz: „O bijuterie pentru România”!

Iar sâmbătă se fac tot două săptămâni de când notabilităţile României contemporane – de la actori şi scriitori până la jucători de tenis, fotbalişti şi fripturişti – au fost invitate la festivitatea de redeschidere oficială.

Cineva, foarte important, nu a fost invitat totuşi: cel care a plătit! Acel cineva a plătit din taxele lui, în 2013, 254 de milioane de lei pentru Teatrul Naţional. În 2014 a mai plătit alte vreo 80 de milioane de lei şi încă nu ştie câte milioane de lei în 2015. Lui nu i s-a spus nicio clipă pe ce s-au dus banii, cât a costat renovarea sălii X, a sălii Y şi tot aşa până la cele şapte săli ale teatrului - peste 330 de milioane de lei, adică 75 de milioane de euro.

Cu 75 de milioane de euro, la preţul de azi al pieţei, se poate construi un ansamblu rezidenţial cu cel puţin 2.800 de apartamente a câte 50 de metri pătraţi fiecare (calcul ce exclude costul terenului). Ministerul Culturii a cheluit 75 de milioane de euro pe o singură clădire, nici măcar ridicată de la zero, şi nu există nicăieri o simplă dare de seamă asupra modului în care s-au cheltuit aceşti bani.

Cineva ar putea veni să spună: dar bine domnule s-a terminat cu risipa din ţară şi a rămas doar Cultura? Şi aşa este subfinanţată ca vai de capul ei!

Sunt de acord cu observaţia că ceea ce este aici asimilat actului cultural este subfinanţat. Cultura nu este o societate comercială căreia să-i stabileşti repere – cifră de vânzări, ţintă sau marjă de profit. Teatrul Naţional, de pildă, a avut în 2013 (când era parţial închis din cauza renovărilor) un buget de 23,7 milioane de lei, dar a acoperit din vânzarea de bilete doar 15% din cheltuieli, echivalentul a 5,1 milioane de lei, restul, 17,7 milioane de lei, au fost subvenţii de la stat.

Ca şi în cazul educaţiei, fructele culturii se coc mult mai târziu decât altele, încununează alte aşteptări decât cele legate de grija zilnică.

Înseamnă însă că lipsa de transparenţă este o mare problemă în toate celelalte domeniile care „fac” bani, dar nu la cultură care „nu face”?

În 2011, când au debutat lucrările, era vorba ca Teatrul să aibă peste 3.100 de locuri, în cele şapte săli ale sale. La inaugurare, în urmă cu nici două săptămâni, directorul teatrului Ion Caramitru vorbea de 2.300 de locuri. Nu şi-a făcut constructorul treaba? Câte locuri are Teatrul Naţional azi? Cât a costat, până la urmă? Iniţial costul proiectului câştigat la licitaţie (mai 2010) era de 260 mil. lei (215 mil. lei fără TVA), dar din buget au fost alocaţi apoi peste 330 mil. lei.

În urmă cu mai multe luni, ZF a încercat să facă un reportaj de la Muzeu de Istorie al României. Voiam să ştim de ce unul dintre cele mai importante muzee din ţară este pe jumătate închis. Care este costul de funcţionare a muzeului, cât câştigă din bilete, care este subvenţia de la stat, beneficiază sau nu de sponsorizări private cum se întâmplă prin alte părţi? Nu am putut publica reportajul pentru că nici muzeul, nici Ministerul Culturii nu ne-au pus la dispoziţie astfel de date. Acum există un raport al muzeului pe site-ul Ministerului Culturii, pe datele din 2013: cheltuieli totale de 12,4 mil. lei, venituri din bilete 2,5 mil. lei, adică 20% din costurile totale, restul subvenţii. În 2013 au fost făcute investiţii de 838.000 lei, din care 288.000 lei din venituri proprii. Anul acesta muzeul, pe jumătate închis, nu are prevăzut în bugetul Ministerului Culturii niciun ban pentru investiţii. Nu ştim ce s-a făcut anul trecut, muzeul nu are un raport de activitate, nu ştim ce va fi anul acesta. Însă vedem cu toţii un muzeu pe jumătate închis în centru Capitalei. Nu sunt bani! Dar când sunt ce se face cu ei?

Ministerul Culturii are un buget mic, de 578 mil. lei în 2015. Toate lumea se uită la acest buget şi începe să se vaite. Ce puţini bani! Dar, doar la Bucureşti, Primăria Generală subvenţionează teatrele, în 2015, cu 97 de milioane de lei, iar muzeele cu 134 mil. lei, adică 231 mil. lei, în total. Cele 12 teatre susţinute din bugetul local nu-şi acoperă cheltuielile din venituri din bilete decât într-o proporţie infimă - 2,7% Teatrul Evreiesc, 6% Teatrul Creangă, 10% Bulandra şi tot aşa, dar niciodată peste 10%. Restul sunt subvenţii publice. Iubitorul de teatru care merge la Nottara, de pildă, trebuie să ştie: ce plăteşte el pe bilet reprezintă doar 7% din costul real a biletului, pentru că Nottara acoperă din vânzarea de bilete doar 7% din costul de funcţionare a instituţiei. Dar cine să o spună? Poate cineva cu mai multă dare de mână, ştiind asta, ar face o donaţie, mai ştii? Însă pe „fişa” teatrului de la Primărie vezi cifre seci din care mare lucru nu înţelegi, iar pe site-ul teatrelor niciun cuvânt. Nu ştii pe ce cheltuieşte Teatrul Bulandra, de pildă 15,2 mil. lei sau Nottara 12,9 mil. lei în 2015. Ce sunt „cheltuielile cu bunurile şi serviciile”? Costumele, apa minerală? Că salarii nu sunt. Nu sunt date cumva prea multe bilete „cadou”, de vreme ce veniturile din bilete sunt atât de mici? Se ocupă cineva să atragă şi sponsorizări private pe lângă fondurile publice?

Dacă Primări Generală cheltuieşte anual pe „cultură, recreaţie, religie” 883 mil. lei (200 mil. euro) cei care dau banii nu ar trebuie să ştie pe ce se duc ei? Cheltuielile social – culturale” ale Primăriei Generale a Bucureştiului sunt de 1,1 mld. lei anual. Un sfert din buget. Şi atunci de ce toţi se plâng că „nu sunt bani”? Sau, mai bine zis: unde sunt banii?

Sunt ăştia banii lui Oprescu, banii lui Ponta, ai lui Iohannis sau Caramitru? Păi nu sunt! Dar ei sunt invitaţi să inaugureze investiţii de 70 de milioane de euro despre care nimeni nu dă socoteală! Pentru că cei care dau banii sunt nişte proşti neiubitori de cultură şi analfabeţi pe deasupra!

Ziarul Financiar vă recomandă şi:

 

LG şi-a lansat cel mai tare smartphone din 2015 

 

 

 

 

 Două antreprenoare din Bucureşti vor să revoluţioneze învăţământul din România printr-o metodă inedită