A venit vremea generaţiei Y în business. „Avem şansa de a pleca de la zero în afaceri pe un joc mult mai corect ca acum zece ani“

Autori: Corina Mirea , Adelina Mihai , Mădălina Dediu Panaete 01.05.2015

Antreprenorii români şi-au dat seama că, pentru a obţine finanţare pentru dezvoltarea afacerii, nu este suficientă doar o idee bună de afaceri. Dialogul constant cu reprezentanţii băncilor, implicarea în dezvoltarea afacerii, dar şi externalizarea activităţilor care le-ar putea îngreuna sarcinile sunt doar câteva dintre lecţiile învăţate şi împărtăşite ieri de antreprenorii prezenţi la evenimentul ZF „Şcoala micilor antreprenori“. A venit timpul generaţiei Y (persoane născute în perioada 1980- 2000) să intre în antreprenoriat, mai ales că guvernul a pregătit o serie de programe de finanţare pentru start-up-uri ce urmează să fie lansate în următoarea perioadă.



„Pe un tânăr întreprinzător îl interesează cum are acces la bani pentru dezvoltarea afacerii. Faptul că programele naţionale, cât sunt ele de limitate, nu sunt deschise încă e un mare semn de întrebare şi o nemulţumire pentru noi. Când eram ministru aveam un calendar, am zis că imediat cum obţinem bugetul dăm drumul la proceduri, să le lansăm, să le contractăm. Este o perioadă de cel puţin opt luni până ajung să primească banii“, a spus ieri Florin Jianu, preşedintele Patronatului Tinerilor Între­prinzători din România. El a fost, până în luna decembrie a anului trecut, ministru al IMM-urilor, Mediului de Afaceri şi Turismului.

Florin Jianu a mai menţionat faptul că oamenii din instituţiile publice nu sunt încă pregătiţi pentru implementarea unor proiecte, pentru că „dacă ne gândim de la un birou că un angajator nu vrea să aibă angajaţi e greşit, nu poate, nu că nu vrea“.

„Nu poţi obliga printr-o politică publică să se urmeze într-o direcţie pe care o vrei, ci trebuie să laşi piaţa să decidă. (…) Dintr-un total de peste 19.000 de SRL-D-uri înfiinţate, s-au închis puţin peste 400. Rata este foarte bună şi arată că întreprinzătorul român începe o firmă serios. Nu trebuie să ne luăm după moda americană, care zice că trebuie să dai familent de 100 de ori ca să înveţi antreprenoriat“, a mai spus Florin Jianu.

Pe de altă parte, Anca Laura Ionescu, secretar de stat în Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediul de Afaceri, a spus că în următoarea perioadă se vor lansa programele de finanţare pentru IMM-uri, iar ministrul va organiza în această vară un forum de business, în cadrul căruia primele 100 de IMM-uri înscrise vor beneficia de parti­cipare gratuită.

„În plus, a fost aprobată legea business angels, iar legea incubatoarelor de afaceri este pe ultima sută de metri, deci în câteva săptă­mâni credem ca va fi gata de aplicare“, a mai spus Anca Laura Ionescu.

Tot mai multe companii se uită către nişa de piaţă formată de IMM-uri pentru a-şi creşte businessul, mizând pe dorinţa antreprenorilor de a scăpa de „bătaia de cap“ dată de activităţile care nu reprezintă „core business“ pentru ei. Totuşi, există o serie de prejudecăţi în externalizarea unor activităţi din IMM-uri, spun oamenii din business.

„IMM-urile spun că leasingul operaţional nu este pentru ei pentru că nu au o flotă sufi­cient de mare de maşini. Apoi, şi noi, cei din leasing, poate că i-am neglijat până acum pe cei cu afaceri mici şi mijlocii. Din ce am discutat cu clienţii noştri mici am observat că există nişte pre­judecăţi: nu este pentru mine, este prea scump, este imprevizibil, este complicat (nu prea înţeleg ce intră în rata de leasing), este inflexibil, este riscant şi există o reticenţă în a folosi o maşină care nu este a lor. Leasingul operaţional este pentru un IMM dacă nu vrea costuri de la început, dacă vrea costuri predictibile, dacă vrea să se concentreze pe activitatea de bază, dar vrea un timp minim de imobilizare a unui autoturism, dacă vrea o maşină nouă la trei-patru ani sau dacă are nevoie de cash flow“, a spus Mihail Stanciu, business development manager în cadrul LeasePlan România, compania care vrea să pună pe piaţă 100 de maşini pentru IMM-uri până la finalul anului.

De prejudecăţi se lovesc şi asigurătorii, care vor să îşi îndrepte mai mult atenţia către nevoile pe care le au afacerile mici şi mijlocii.

„Asigurarea în România, din păcate, este asociată cu asigurarea maşinilor, a locuinţelor sau a clădirilor şi bunurilor dintr-un birou. Dar înseamnă mult mai mult, în economiile dezvoltate este un catalizator pentru economie, pentru că asigurătorul preia o parte din riscuri. La prima vedere, se poate spune că este o hârtie pe care se plătesc nişte bani, este văzută ca o cheltuială în plus, pe lângă multe altele. Când demarezi o afacere nimeni nu îţi dă o licenţă fără o asigurare de răspundere civilă, ceea ce nu se ştie încă sau nu se înţelege“, a spus Mihaela Cojocaru, director general adjunct şi vicepreşedinte al consiliului de administraţie al companiei de asigurări CertAsig. Ea a admis totuşi că o vină este şi a asigurătorilor, care poate că nu au explicat suficient de bine necesitatea asigurărilor şi serviciilor pe care le furnizează un asigurător, care este de fapt un consultant pentru business.

Iar antreprenorii recunosc că au trecut prin diferite experienţe atunci când au avut de-a face cu potenţiali finanţatori sau parteneri de business.

„Suntem în continuare o companie mică. Am fost şi la bancă pentru finanţare, avem aproape toate serviciile externalizate, am apelat şi la fonduri europene. În fiecare moment în care ne-am dus la asigurator, când am avut o astfel de interacţiune, nu a fost uşor, dar este normal. La finanţare bancară, pentru un start-up, cu atât mai mult în servicii, problema cea mai mare este lipsa garanţiilor. La început mai ai apartamentul şI nişte economii, dar ajungi repede la zona de lipsă de garanţii“, a povestit Cristian Logofătu de la Bittnet, o afacere pornită cu un capital iniţial de 1.000 de lei.

La rândul său, Cătălina Şuteu, fondator al afacerii Trapped Room Escape, spune că a pornit la drum în acest business din plăcere, cu o investiţie iniţială de 14.000 – 15.000 de euro, dar că acum se dezvoltă într-un ritm foarte accelerat.

„Avem multe cereri de teambuilding-uri la care participă toate nivelurile de angajaţi, am avut medici, notari, avocaţi. (…)Am pornit la drum cu gânduri de viitor care se pare că se concretizează mai repede decât ne-am fi aşteptat. Lucrurile au avansat într-un ritm la care nici nu ne-am fi gândit. Eu am renunţat la job pentru businessul acesta. Suntem deja francizaţi în Grecia, avem propunere dintr-o ţară din Asia. În termen de cinci ani poate că ne dorim să ne dezvoltăm uşor mai lent, ca să putem face faţă, pentru că suntem doar doi fondatori“, a spus Cătălina Şuteu.

Şi Cătălin Butnariu, proprietar al Nexus, un pub din Capitală destinat pasionaţilor de jocuri video, spune că a avut o investiţie iniţială de circa 50.000 de euro, însă la puţin peste un an de la lansarea start-up-ului, a decis să îl vândă.

„Am ales să facem un exit din această afacere, am găsit pe cineva interesat să investească mai departe. Cred că publicul abia acum se obişnuieşte cu ideea unui astfel de spaţiu. Investiţiile suplimentare ale viitorului proprietar vor reuşi să atragă şi mai mulţi oameni“, a spus Butnariu, care spune că în prezent se gândeşte să investească într-un business de organizare de evenimente în zona „electronic sports“.

 

Ce au discutat antreprenorii la evenimentul ZF „ Şcoala micilor antreprenori“ susţinut de CEC bank, CertAsig, Gothaer şI Leaseplan

 

Dragoş Petrescu, proprietarul grupului de restaurante City Grill

+ Câteodată nu este bine să fii o companie prea mare, am avut în luna martie şase controale. Am încredere că România se poate baza pe antreprenori în viitor, acesta este motorul.

+n Până în acest an le-aş fi spus antreprenorilor să nu deschidă un restaurant sau o cafenea, pentru că este o pierdere, dar astăzi cred că industria serviciilor de alimentaţie are o şansă uriaşă bazată pe TVA de 9%. O a doua şansă este e-commerce-ul, tot ceea ce ţine de tranzacţionare şi comunicare pe mobile. 

+ Am avut tot felul de şocuri ca antreprenor, de la deprecierea leului cu 150% până la contracţia buzunarelor la zero în perioada din 2009-2010. Au fost multe încercări, dar cred că atunci când îţi faci treaba decent într-o ţară unde competiţia nu este capabilă să ia fiecare oportunitate înaintea ta. Nu trebuie să fi foarte deştept.
 

Florin Jianu, preşedintele Patronatului Tinerilor Întreprinzători din România

+ Am cerut ca impozitarea start-up-urilor să fie zero pe o perioadă de doi ani, dar să angajeze doi oameni. Din 19.824 SRL-D-uri, s-au închis din 2011 doar 454. Rata este foarte bună. Arată că întreprinzătorul român începe o firmă serios.

+ Dacă gândim de la un birou că un angajator nu vrea să aibă angajaţi e greşit, nu poate, nu că nu vrea. Nu poţi obliga printr-o politică publică să se urmeze direcţia pe care o vrei.

+ Trebuie să facem un pas dincolo de nivelul dialogului, adică cel al parteneriatului public-privat, care a devenit o himeră în România. Nu numai în infrastructură trebuie să vedem asta. Implicare privată înseamnă proiecte sistemice, mari în care partenerul privat poate veni alături de cel public. Oamenii din instituţiile publice încă nu sunt pregătiţi să implementeze anumite proiecte.
 

Mihail Stanciu, business development manager al LeasePlan România

+ Vrem să punem pe stradă 100 de maşini pentru IMM-uri până la finalul anului. 

+ IMM-urile spun că leasingul operaţional nu este pentru ei pentru că nu au o flotă suficient de mare de maşini. Apoi, noi, cei din leasing, poate că i-am neglijat pe cei mici şi mijlocii. Din ce am discutat cu clienţii noştri mici am observat că există nişte prejudecăţi – nu este pentru mine, este prea scump, este imprevizibil, este complicat (nu prea înţeleg ce intră în rata de leasing), este inflexibil, este riscant şi există o reticenţă în a folosi o maşină care nu este a lor.

+ Leasingul operaţional este pentru un IMM dacă nu vrea costuri de la început, dacă vrea costuri predictibile, dacă vrea să se concentreze pe activitatea de bază, dar vrea un timp minim de imobilizare a unui autoturism, dacă vrea o maşină nouă la trei-patru ani, dacă are nevoie de cash flow, etc.
 

Anca Laura Ionescu, secretar de stat în Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediul de Afaceri

+ În vară vom avea cel mai mare forum de business. Subvenţionăm 70% din cheltuieli pentru primele 100 de IMM-uri înscrise. Vor fi trei zile de forum.

+ Sunt 800 de milioane de euro pentru Programul Operaţional Regional (POR).

+ Ţintim spre domenii care pot aduce valoare adăugată - construcţii, IT, turism, industrii creative, textile, mobilă. Sperăm să ţintim şi ajutorul către aceste domenii. Nu se va mai finanţa la grămadă, ci se merge pe domeniile cu valoare adăugată. Avem acum şapte programe, toate pentru antreprenoriat. Facem program pentru branduri, cu aplicabilitate în 2016.

+ Legea incubatoarelor este pe ultima sută de metri, deci în câteva săptămâni credem ca va fi gata de aplicare. De atunci vom putea emite şi pretenţii de facilităţi fiscale pentru astfel de construcţii.
 

Ramona Ivan, director al Direcţiei Relaţii Externe şi Finanţări Structurale din cadrul CEC Bank

+ Sistemul bancar românesc este foarte lichid, ne uităm lung să găsim clienţi. Poate că băncile nu au încercat să înţeleagă businessul. Previziunile arată frumos, dar în viaţa reală totul este mai complicat. Ca om de bancă trebuie să te pui în locul celor din companii. Este important că firma respectivă crede în proiect şi că a investit puţin în businessul respectiv, că poate să supravieţuiască mai departe.

+ Poate nu suntem cei mai pregătiţi să facem toate proiectele mari, însă 44% din creditele acordate la final de decembrie sunt pentru IMM-uri. Prioritatea noastră sunt IMM-urile.

+ Nu se vede foarte mult entuziasm în zona antreprenorială, vedem multe proiecte ale IMM-urilor care nu merg mai departe, chiar dacă au primit fonduri europene, spre exemplu. Spun că nu au bani de ipotecă. La nivel de sistem bancar trebuie ca cei ce se ocupă de zona de business să încerce să înţeleagă mai bine ce este în spatele unei tranzacţii.
 

Mihaela Cojocaru, director general adjunct al CertAsig

+ Asigurarea în România, din păcate, este asociată cu asigurarea maşinilor, a locuinţelor sau a clădirilor şi bunurilor dintr-un birou. Dar înseamnă mult mai mult, în economiile dezvoltate este un catalizator pentru economie. Asigurătorul preia o parte din riscuri. La prima vedere, se poate spune că este o hârtie pe care se plătesc nişte bani, este văzută ca o cheltuială în plus, pe lângă multe altele. Când demarezi o afacere nimeni nu îţi dă o licenţă fără o asigurare de răspundere civilă, ceea ce nu se ştie încă sau nu se înţelege.

+ Străinii ştiu foarte bine că atunci când păţesc ceva au dreptul de a cere despăgubiri, trebuie să fim pregătiţi pentru asta. Mai este vorba despre răspunderea producătorului, a prestatorului de servicii. Suntem o companie specializată în asigurări dedicate întreprinderilor, deci 60%-70% din clienţi sunt IMM-uri. Ei se folosesc de asigurare atunci când demarează o afacere şi prin contract au nevoie de asigurări. Sau când lucrează cu o companie din afară şi li se cere asigurare.
 

Cătălin Butnariu, proprietar al Nexus, bar dedicat gamer-ilor

+ Este foarte bine să fii şi angajat şi antreprenor, dacă ai pe cineva care să te ajute. Ideea a pornit în 2012, dar abia la începutul lui 2014 am făcut pasul. Am preluat un bar aflat la început şi am cumpărat majoritatea părţilor sociale. L-am renovat pentru a atrage gamer-ii. Este o nişă care nu are foarte multă reprezentare. La nivel global putem observa că fenomenul de electronic sports, chiar şi în România încep să se întâmple lucruri. La Dreamhack au fost premii de 250.000 de dolari, au venit mii de oameni, există piaţă.

+ Am discutat informal cu nişte prieteni din domeniu bancar, nu am primit cele mai bune semnale la nivel de finanţare, aşa că am optat pentru finanţare din fonduri proprii. Am avut costuri operaţionale destul de mari. Noi am vrut să creăm un spaţiu pentru o comunitate, dar nu a fost suficient, pentru că zona de baruri şi restaurante este foarte dificilă. Am ales să facem un exit din această afacere, am găsit pe cineva interesat să investească mai departe.
 

Cătălina Şuteu, fondator al Trapped Room Escape 

 

+ Avem multe cereri de teambuilding-uri la care participă toate nivelurile de angajaţi, am avut medici, notari, avocaţi. M-am apucat de acest business din plăcere, apoi pentru că presupune foarte multă creativitate. Am pornit la drum cu gânduri de viitor care se pare că se concretizează mai repede decât ne-am fi aşteptat. Când am apărut mai existau patru locaţii, dar ad-hoc, noi am dus ideea la nivel de business. Nu am făcut rabat, nu am folosit un apartament vechi pe care îl aveam. Am investit foarte mult în decoruri, în marketing. Acum mai sunt 35 de astfel de locaţii. Lucrurile au avansat într-un ritm la care nici nu ne-am fi gândit. Eu am renunţat la job pentru businessul acesta.

+ Suntem deja francizaţi în Grecia, avem propunere dintr-o ţară din Asia. În termen de cinci ani poate că ne dorim să ne dezvoltăm uşor mai lent, ca să putem face faţă, pentru că suntem doar doi fondatori. Avem nevoie să externalizăm mult mai multe, cum ar fi creaţia, pe lângă contabilitate sau pază.
 

Cristian Logofătu, fondator al Bittnet, furnizor de servicii de training IT

+ Schimbările apar, orice ar fi, trebuie să ne adaptăm. În general, lucrurile sunt mai bune ca acum cinci ani, pare că prindem o viteză într-o direcţie.

+n Suntem în continuare o companie mică. Am fost şi la bancă pentru finanţare, avem aproape toate serviciile externalizate, am apelat la fonduri europene. În fiecare moment în care ne-am dus la asigurător, când am avut o astfel de interacţiune nu a fost uşor, dar este normal. La finanţare bancară, pentru un start-up, cu atât mai mult în servicii, problema cea mai mare este lipsa garanţiilor. La început mai ai apartamentul, nişte economii, dar ajungi repede la zona de lipsă de garanţii.

+ Am pornit de la zero, capitalul iniţial a fost de 1.000 de lei. Abia după doi ani am mers pentru o finanţare bancară. În cei doi ani am reinvestit toate profiturile. Primii 100 de lei i-am folosit pentru a ne transforma în SA.