Bancherul de 37 de ani care zguduie din temelii economia naţionalistă a Franţei

Autor: Luiza Chiroiu 08.05.2015
Emmanuel Macron, bancherul de 37 de ani care în urmă cu mai puţin de un an a devenit ministru al economiei în guvernul francez, redesenează fundamentele unei economii care s-a bazat încă din anii ’60 pe principiile politicii dirijiste a generalului Charles de Gaulle. El a surprins prin acceptarea preluării unor simboluri ale industriei autohtone precum Alcatel-Lucent şi Lafarge de către companii străine.

„Nu avem cea mai bună poziţie în competiţia internaţională a puterii de finanţare, aceasta este o certitudine. Statul trebuie să joace atât un rol ofensiv, cât şi unul defensiv, ca promotor al politicilor industriale, ca autoritate de reglementare şi ca acţionar. Dar nu putem ignora mediul economic şi industrial în care operăm”, spune Macron, care vrea să demonstreze că viziunea sa este opusă celei a predecesorului său Arnaud Montebourg, debarcat în urma unei remanieri.

Drept dovadă stă contribuţia decisivă a lui Macron la în­che­ierea tranzacţiei prin care producătorul de echipamente de reţele de telecomunicaţii Alcatel-Lucent a fost preluat de com­pania finlandeză Nokia luna trecută, scrie Financial Times. „Perspectiva clasică sau romantică franceză ar fi fost să spunem «este o companie franceză, să nu lăsăm pe nimeni să o atace, să blocăm orice fuziune». Dar realitatea este că Alcatel nu este o companie franceză, ci una internaţională“, afirmă Macron, indicând că cele mai mari pieţe ale producătorului sunt China şi SUA, nici pe departe Franţa.

 

Cunoştinţele de bancher sunt puse în slujba statului

Macron a lucrat ca bancher la fondul de investiţii Rothschild înainte de a prelua conducerea ministerului economiei în guvernul lui Manuel Valls în august 2014 şi a arătat că nu se fereşte să folosească în continuare tehnicile de negociere cu mediul de afaceri dobândite pe parcursul carierei, întâlnindu-se frecvent cu directorii companiilor mari.

În urma unor astfel de discuţii purtate cu Nokia, Macron a convins compania finlandeză să păstreze centrul de cercetare şi dezvoltare al Alcatel în Franţa, obţinând implicit şi menţinerea locurilor de muncă pentru cei 6.000 de angajaţi ai Alcatel. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul fuziunii producă­torului francez de ciment Lafarge cu elveţienii de la Holcim. Guvernul de la Paris nu s-a opus sub nicio formă tranzacţiei, iar centrul de cercetare al companiei franceze a rămas deschis. „Vreau ca Franţa să devină un hub european pentru cercetare şi dezvoltare“, spune Macron.

Spre deosebire de predecesorul său, care în 2013 a blocat vânzarea către Yahoo a site-ului de streaming video Dailymotion al companiei telecom Orange, Macron şi-a folosit cunoştinţele despre piaţă pentru a obţine o ofertă mai bună decât cea iniţială. Astfel, Dailymotion a fost cumpărat de compania franceză Vivendi, care a plătit circa 270 de milioane pentru serviciul de streaming.

„Este rolul meu ca stat acţionar să mă asigur că am cele mai bune opţiuni. Am avut dreptate, din moment ce oferta celor de la Vivendi a fost mai bună“, spune Macron.

Statul francez are o participaţie de 13,4% la Orange, în timp ce fondul suveran de investiţii Bpifrance deţine un pachet de acţiuni de 11,6%.

În schimb, atunci când adunarea generală a Renault a vrut să voteze împotriva adoptării unei legi care acorda drepturi duble de vot acţionarilor care deţin respectivele ti­tluri de cel puţin doi ani, Macron nu a ezitat să majoreze par­ticipaţia statului la producătorul auto pentru a răsturna votul.

„Unii manageri consideră că acţionarii sunt o bătaie de cap. Balanţa puterii este dată de piaţă. Noi operăm pe această piaţă, aşa că încerc să schimb balanţa  puterii”, spune Macron.

Statul francez a cumpărat acţiuni în valoare de peste 1 miliard de euro de pe piaţă, pentru a-şi mări temporar participaţia la Renault de la 15% la aproape 20%, ceea ce i-a asigurat numărul necesar de voturi pentru a respinge moţiunea de menţinere a actualului sistem de vot, construit pe modelul "o acţiune, un vot".