Uluitoarea lume a brokerilor bursieri/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica 21.05.2015

Banii lumii sunt tranzacţionaţi în zilele noastre de codurile de computer din interiorul unor cutii negre aflate în clădiri extrem de bine păzite. Nici măcar experţii care ne gestionează banii nu ştiu ce se întâmplă cu ei. Iar cei foarte puţini care cunosc ce se întâmplă cu ei nu vor spune niciodată, deoarece câştigă o avere ca să tacă.

Michael Lewis, jurnalist financiar născut în 1960, ne relatează în această carte o poveste controversată despre un grup de inadaptabili care a hotărât să dezvăluie lumii ce se întâmplă pe pieţele bursiere.*)

„Cred că am început să scriu această carte când am auzit pentru prima oară povestea lui Sergey Aleynikov, programatorul rus care a lucrat pentru Goldman Sachs şi care, în vara anului 2009, după ce şi-a dat demisia, a fost arestat de FBI şi acuzat de către Guvernul Statelor Unite că furase codul de computer al companiei. Mi s-a părut ciudat că după criza financiară, în care Goldman jucase un rol important, singurul angajat al băncii acuzat de o ilegalitate fusese cel care luase ceva ce aparţinea băncii Goldman Sachs. Şi mai ciudat mi s-a părut faptul că procurorii guvernului au susţinut că rusul nu ar trebui să fie eliberat pe cauţiune, deoarece, odată ajuns pe mâini greşite, codul de computer al Goldman Sachs ar putea fi folosit pentru «manipularea pieţei în moduri ilegale». (Să înţeleg că era în siguranţă în mâinile băncii? Dacă cei de la Goldman Sachs erau capabili să manipuleze piaţa, oare nu puteau face acest lucru şi băncile?) Dar, poate, cel mai ciudat aspect al acestui caz era găsirea unei explicaţii – din partea celor care încercau – pentru ceea ce făcuse rusul. Nu mă refer doar la ceea ce făcuse greşit: ci la ceea ce făcuse el. Vorbesc despre meseria lui. De obicei, era descris ca fiind «programator de tranzacţionare ultrarapidă», însă aceasta nu era o explicaţie. Doar un termen pe care multă lume nu îl auzise până în vara anului 2009, nici măcar cei de pe Wall Street. Ce însemna tranzacţionare ultrarapidă? De ce era atât de important codul care le permitea celor de la Goldman Sachs să facă tranzacţionarea, încât aceştia au anunţat FBI-ul atunci când au descoperit că îl copiase un angajat? Dacă respectivul cod devenise brusc atât de incredibil de valoros şi de periculos pentru pieţele financiare, cum se făcea că un rus, care lucra pentru Goldman Sachs de doar doi ani, reuşise să intre în posesia lui?

La un moment dat, am căutat pe cineva care putea să-mi răs­pundă la aceste întrebări. Căutarea mea s-a încheiat într-o încăpere care dădea înspre World Trade Center, către One Liberty Plaza. În această încăpere s-au adunat câţiva oameni şocant de bine informaţi, din toate colţurile Wall Street-ului – bănci mari, cele mai importante burse şi firme care se ocupă cu tranzacţionarea ultrarapidă. Mulţi dintre aceştia demisionaseră din funcţiile lor bine plătite pentru a declara război Wall Street-ului, ceea ce însemna, printre altele, a lupta împotriva a ceea ce trebuia să creeze programatorul rus atunci când fusese angajat de către Goldman Sachs. În timpul discuţiilor, aceştia deveniseră experţi în întrebările la care eu căutam răspunsuri, precum şi în altele care nici nu îmi trecuseră prin minte. Acestea s-au dovedit a fi mult mai interesante decât mă aşteptasem eu.

La început, nu am fost prea interesat de piaţa bursieră – deşi, ca majoritatea oamenilor, îmi place să văd cum explodează şi se pră­buşeşte. Când s-a prăbuşit în 19 octombrie 1987, mă aflam la cel de-al patruzecilea etaj al One New York Plaza, unde era departamentul de vânzări şi tranzacţii bursiere ale angajatorului meu de atunci, Salomon Brothers. A fost interesant. Dacă mai aveai nevoie de vreo dovadă că nici măcar cei privilegiaţi de pe Wall Street nu aveau habar ce avea să se întâmple în continuare acolo, aceasta era. La un moment dat mergea totul ca pe roate, iar în clipa următoare valoarea întregii pieţe bursiere a Statelor Unite scădea cu 22.61 procente, fără să cunoască nimeni motivul. În timpul prăbuşirii, unii brokeri de pe Wall Street, ca să îi evite pe clienţii lor care voiau să vândă acţiuni, au refuzat, pur şi simplu, să răspundă la telefon. Nu era prima oară când cei de pe Wall Street se discreditaseră, însă, de astă dată, auto­rităţile au intervenit şi au schimbat regulile – înlesnind introducerea computerelor care să preia sarcinile acestor oameni imperfecţi. Prăbuşirea bursei din 1987 a iniţiat un proces tehnologic – timid la început, dar care a devenit din ce în ce mai puternic de-a lungul anilor – care a dus la înlocuirea oamenilor de către computere.

În ultimul deceniu, pieţele financiare s-au schimbat foarte repede, astfel încât imaginea noastră mentală nu mai este o reprezentare fidelă a acestora. Pun rămăşag că imaginea pe care cei mai mulţi oameni o au despre aceste pieţe este în continuare aceea pe care au avut-o dintotdeauna. Aceasta include o bandă de telegraf care rulează în josul unui ecran de televizor, iar masculii-alfa, îmbrăcaţi în jachete de diferite culori, stau în ringul bursier, strigând unul la celălalt. Imaginea aceea este demodată; lumea pe care o descrie nu mai există. Din 2007, în ringul bursier nu se mai agită tipi cu ceafa lată, îmbrăcaţi în jachete de diferite culori; sau dacă se mai află acolo, sunt inutili. Au mai rămas câţiva oameni care activează la etajul unde îşi are sediul New York Stock Exchange sau la alte burse din Chicago, însă nu mai au nicio influenţă asupra pieţei financiare sau privilegiul de a şti ce se întâmplă în interiorul acestor pieţe. Piaţa bursieră din Statele Unite îşi desfăşoară acum tranzacţiile în interiorul cutiilor negre, în clădiri extrem de securizate din New Jersey şi Chicago. E greu de spus ce se întâmplă în interiorul acestor cutii negre – banda de telegraf care rulează în josul ecranului surprinde doar o fracţiune activitatea de pe pieţele bursiere. Relatările publice referitoare la ceea ce se întâmplă în interiorul cutiilor negre sunt vagi şi nu prezintă fiabilitate – nici măcar un expert nu poate spune ce se desfăşoară exact în interiorul lor, sau când anume, sau de ce. Investitorul obişnuit nu are nici cea mai mică speranţă, fireşte, de a primi şi puţinele informaţii de care are nevoie. Se loghează în contul său TD Ameritrade, sau E*Trade, sau Schwab, introduce simbolul bursier al unei burse, apoi face clic pe iconiţa pentru „Cumpără”: Şi-apoi? Ar putea crede că ştie ce se întâmplă după ce apasă pe acest buton al tastaturii computerului său, dar nu ştie, credeţi-mă. Dacă ar şti, s-ar gândi de două ori înainte să facă lucrul ăsta.

Lumea se agaţă de vechea imagine a bursei de valori, pentru că este reconfortant; pentru că este atât de greu să înţelegi cu ce a fost înlocuită şi pentru că cei care ar putea să-ţi dea lămuriri nu au niciun interes să le ofere. Această carte este o încercare de a crea acea ima­gine, alcătuită din mai multe imagini mai mici care prezintă Wall Street-ul de după criză; o altă ingeniozitate financiară; computere programate să se comporte imparţial aşa cum programatorul nu s-ar comporta el însuşi; oamenii care vin pe Wall Street cu o idee deja formată despre pulsul locului doar ca să descopere că el pulsează oare­cum diferit de cum îşi imaginaseră ei. Unul dintre aceşti oameni – un canadian, culmea – se află în centrul imaginii şi potriveşte celelalte imagini mai mici, formând un întreg coerent. Determinarea lui de a deschide o fereastră către lumea financiară americană şi de a arăta lumii în ce s-a transformat îmi taie şi acum respiraţia.

La fel şi programatorul de tranzacţionare ultrarapidă de la Goldman, care a fost arestat pentru că furase codul de computer. Când lucra pentru Goldman Sachs, Sergey Aleynikov îşi avea biroul la cel de-al patruzeci şi doilea etaj al One New York Plaza, depar­tamentul de tranzacţionare al fostei companii Salomon Brothers, cu două etaje deasupra locului de unde privisem odinioară cum se pră­buşea piaţa bursieră. Nu fusese mai interesat decât mine să rămână în acea clădire, astfel încât, în vara anului 2009, a plecat să-şi caute norocul în altă parte. În data de 3 iulie 2009 se afla la bordul avio­nului care zbura de la Chicago la Newark, New Jersey, fără să aibă idee care era locul lui în lume. Nu avea de unde să ştie ce avea să îl aştepte la aterizare. Nici nu bănuia cât de mare devenise miza în jocul financiar pe care Goldman Sachs îl juca astfel cu ajutorul lui.”

O carte care se citeşte cu respiraţia tăiată de oricine, specialist în finanţe sau om obişnuit. Nu veţi crede până nu veţi citi!

 

*) Michael Lewis – Asalt pe Wall Street. Brokerii Alpha. Editura RAO. Traducere de Cristina Mihaela Tripon prin Lingua Conexion