Mugur Isărescu: "Cu ce ne-a ajutat pe noi cel mai mult FMI? Ca să dau şi eu un verdict după atâţia ani de colaborare cu ei"

Autor: Claudia Medrega 24.05.2015

FMI a ajutat România să aibă un mix de politici de o „anumită consistenţă“ având în vedere problemele de comuni­care la nivel instituţional pe plan local, apreciază guverna­torul BNR, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în deschiderea dezba­terii „Politici monetare neconvenţionale“, desfăşurată săptămâna aceasta.

„Cu ce ne-a ajutat pe noi cel mai mult FMI? Ca să dau şi eu un verdict după atâţia ani de colaborare cu ei. Faptul că mixul de politici a avut o anumită consistenţă, pentru că noi, de obicei, nu prea vorbim între noi, avem probleme de feudalism târziu, ca să zic aşa. Şi ei mergeau din loc în loc, de la instituţie la instituţie şi spuneau: stai domnule, că ce faci aici nu prea se leagă cu ce face celălalt. Acum discuţia este aceeaşi“, a arătat Isărescu.

Istoria acordurilor României cu FMI a început în urmă cu 40 de ani, în anul 1975. După 1990, România a semnat şapte acorduri stand-by cu FMI, fiecare program fiind însoţit de un împrumut condiţionat de îndeplinirea anumitor angajamente de reformă. Totodată, au existat trei acorduri stand-by preventive. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a fost unul dintre semnatarii tuturor acordurilor cu FMI de după ’90.

FMI a recomandat în mod repetat autorităţilor să facă reforme în domeniile sanitar, fiscal, energie, transporturi şi companii de stat pentru ca România să ajungă la creşterea economică potenţială şi să creeze locuri de muncă. Însă, reformele structurale au continuat să fie de-a lungul anilor punctul nevralgic.

România a parafat de la începutul crizei economice mondiale trei acorduri succesive cu FMI, din care ulti­mele două preventive, pentru că nu a putut să facă faţă şocurilor externe, deşi este stabilizată macro şi pent­ru că nu a reuşit să finalizeze singură reformele struc­turale.

România stă bine din punct de vedere macroeconomic, deficitul bugetar şi deficitul de cont curent înregistrând corecţii importante, iar inflaţia a coborât la minime istorice. Dar pare să nu fie suficient. Stabilitatea macroeconomică trebuie să fie combinată cu reforme structurale.