Adrian Vasilescu, BNR: Silviu Cerna - operă de pionierat în politica monetară modernă

Dezbaterea de săptămâna trecută de la Banca Naţională având ca temă un eveniment editorial – recenta apariţie la Editura Academiei a volu­mului „Politica monetară“, operă a profesorului timişorean Silviu Cerna – a fost ea însăşi un eveniment. Notabil, cu deosebire, fiind faptul că profesorul Cerna s-a încumetat să publice acest tratat la vârsta de 65 de ani, după o experienţă de 42 de ani la catedră şi după ce a activat timp de 17 ani în consiliul de administraţie al Băncii Naţionale. Este cert că fără cele două stagii, cumulate, şi mai cu seamă fără să fi fost mai bine de un deceniu şi jumătate membru în CA al BNR, această operă ar fi fost imposibil să fie realizată.

Deschizând dezbaterea, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a relevat cu deosebire curajul profesorului Cerna de a întreprinde o operă  de pionierat în politica monetară. Guvernatorul BNR, care este şi profesor la ASE Bucureşti, profesor de monedă, a afirmat că a scris şi Domnia Sa un manual de politică monetară, dar nu crede că a venit timpul să-l publice. Anii de turbulenţe economice de după 2008 au adus multe schimbări în politica monetară, cu deosebire a fost adâncită şi deci mai bine înţeleasă problematica legată de politicile monetare neconvenţionale, aşa că încă e nevoie de decantări.

De altfel, când am scris că dezbaterea de la Banca Naţională a fost ea însăşi un eveniment, am avut în vedere faptul că analizele prezentate nu s-au rezumat doar la reliefarea meritelor cărţii profesorului Cerna. Cele mai multe au excedat cărţii, atingând subiecte sensibile din domeniile politicii monetare neconvenţionale. Dar cartea profesorului Cerna, deşi nu se avântă prea mult în analiza politicilor neconvenţionale, este o operă preţioasă. Vom înţelege mai bine, citind-o, de ce recesiunea avea să ne lovească dur în împrejurările în care reforma structurală era întârziată, deficitul contului curent atinsese aproape 14% din PIB, iar deficitul bugetar urca şi el. Şi de ce aceste vulnerabilităţi interne aveau să se răzbune şi să „pactizeze“ cu criza globală.

Şcoala de la Banca Naţională examinase lucrurile pe toate feţele. Concluzia fiind că sistemul bancar poate fi apărat. Şi a putut fi apărat. Criticii BNR din anii 2009-2012, dacă vor citi cartea profesorului Cerna, vor găsi argumente teoretice relevante pentru a-şi înţelege erorile de judecată din acei ani. Vor înţelege de ce Banca Naţională nu s-a repezit să urmeze politicile Fed şi ale BCE şi să reducă radical şi brusc dobânda de politică monetară. Şi de ce acum, la sfârşitul crizei, când multe ţări din Europa şi din lume se confruntă cu nenumărate riscuri – între care pericolul de deflaţie, creşterea economică anemică în unele ţări şi recesiunea în altele –, Banca Naţională a României are şi arme şi gloanţe care s-o ajute să facă faţă unor eventuale şocuri externe. Şi cum multe bănci centrale din Europa, inclusiv Banca Centrală Europeană, aducând dobânda-cheie aproape de zero, încă din zorii crizei, epuizând acest filon, nu mai au în prezent o marjă confortabilă pe care s-o poată activa. În timp ce la BNR, în cămara numită rezervele minime obligatorii, în valută şi în lei, sunt încă depozite consistente ce ar putea fi folosite în caz că vremea în Europa s-ar înrăutăţi; şi, totodată, ne-ar putea fi de ajutor gestionarea adecvată a lichidităţii în sistemul bancar. Iar dobânda de politică monetară, coborâtă încet până la 1,75 la sută, şi-a dovedit eficacitatea.

Ce ne-a ajutat? După ce în toamna lui 2008 criza globală s-a intensificat, turbulenţele lovind România atât direct, cât şi indirect, lumea s-a convins repede cât de mare era potenţialul crizei. Ne-am convins şi noi, în România, fiind nevoiţi să suportăm o recesiune severă, şomaj în creştere şi venituri în scădere. Şi totuşi, deşi ne-am confruntat cu criza  economică, n-am trecut printr-o criză financiară. Stabilitatea financiară a ţării n-a fost afectată. Pentru că BNR şi-a economisit gloanţele înainte de criză şi le-a folosit, în vremea crizei, când a avut cea mai mare nevoie de ele.