Istorici şi diplomaţi (LII). „Misionar” în Japonia: ambasadorul Edwin Reischauer/ de dr. Alexandru Popescu

Nu numai miniştrii de Externe, ci şi o serie de diplomaţi au jucat un rol hotărâtor în apropierea dintre naţiuni cu reverberaţii pe plan global, mai ales atunci când activitatea lor se baza pe o cunoaştere aprofundată a istoriei şi culturii. Este cazul istoricului şi ambasadorului Edwin Oldfather Reischauer (1910-1990).

Studii în Japonia şi America

Reischauer s-a născut în Japonia, unde părinţii săi erau misionari presbiterieni. Se poate spune că Reischauer a preluat această funcţie de la părinţii săi, desfăşurând, de-a lungul întregii sale cariere, o activitate de „misionariat spiritual şi politic” în această ţară.

Reischauer urmează cursurile diferitelor instituţii de învăţământ în această ţară, între care Universităţile din Tokyo şi Kyoto, dar şi din China. Îşi încheie studiile în 1931, an care, după propria mărturisire, marchează stabilirea interesului său deosebit pentru Japonia.

În 1939, obţine titlul de doctor la Universitatea Harvard, în cadrul căreia va activa timp de 50 de ani.

În continuare, Reischauer îndeplineşte funcţii de conducere în diferite instituţii al căror obiect de cercetare era cultura şi civilizaţia japoneză, între care „Institutul Japonez” care îi va purta numele.

O altă instituţie care îi va purta numele este „Centrul pentru studii est-asiatice” de la Universitatea Hopkins.

„Câştigarea păcii”

Principala preocupare ştiinţifică cu implicaţii politice a lui Reischauer a fost definirea şi argumentarea atitudinii pe care Statelor Unite trebuiau să o adopte faţă de Japonia în perioada postbelică, în timpul războiului din Vietnam şi, în general, stabilirea rolului ţării  sale în Asia.

În 1942, deci în plin război, el redactează „Memorandumul asupra politicii faţă de Japonia”, în care demonstrează cum se putea „câştiga pacea” în Asia. În opinia unor cercetători ai activităţii lui Reischauer, acest document demonstrează „condescendenţă faţă de poporul japonez”.

În timpul războiului, Reischauer activează ca expert al Serviciului de informaţii al armatei americane şi se pare că s-a opus bombardamentelor atomice în Japonia.

Un diplomat al „reconcilierii”

Impresionat de competenţa lui Reischauer în problemele japoneze, preşedintele John F. Kennedy îl numeşte, în 1961, ambasador în Japonia, funcţie pe care o va îndeplini până în 1966.

Sosirea lui Reischauer în Japonia a declanşat o adevărată „sărbătoare naţională”.

Acţionând în condiţiile create după încheierea „Tratatului dintre Statele Unite şi Japonia de securitate mutuală” (1960), Reischauer va depune eforturi pentru stabilirea unui „parteneriat egal” între aceste ţări, deci o reconciliere a lor, reuşind să îşi atingă acest ţel în bună măsură, ceea ce va crea condiţii pentru evoluţia pozitivă a contextelor politice nu numai în Asia, ci pe plan global.

Una din ciudăţeniile istoriei a fost faptul că Reischauer a făcut obiectul unui atentat în ţara pentru care făcuse atâtea (se pare că autorul acestui act criminal era dement). Una dintre urmările nedorite a fost demisia ministrului japonez al Securităţii.

Reischauer este supus unei operaţii complicate, ale cărei urmări se vor manifesta de-a lungul existenţei sale ulterioare, ceea ce a dus şi la demisia sa în 1966.

O bibliografie (mai mult decât) bogată

Scrierile de/despre Reischauer ating impresionantul număr de 300, apărute în 18 limbi.

Cele mai multe privesc istoria, cultura Japoniei şi relaţiile sale cu Statele Unite, referindu-se nu numai la trecut, ci şi la prezent: „Japan, Past and Present” (1946); „The United States and Japan” (1957); „The Japanese” (1977); „The Japanese Today: Change and Continuity” (1988); „Japan: The Story of a Nation” (1990).

Numeroase sunt şi lucrările referitoare la istoria şi civilizaţia Asiei, în general: „Our Asian Frontiers of Knowledge” (1958); „A History of East Asian Civilization” (1965); „Beyond Vietnam: The United States and Asia” (1968).

Reischauer a publicat şi volume de istorie universală, între care „A New Look at Modern History” (1972). Cu puţin timp înainte de moartea sa, Reischauer publică o carte în care dezbate probleme culturale şi educaţionale ale secolului XXI: „Toward the 21st century: Education for a Changing World” (1973).

Titlurile lucrărilor consacrate biografiei şi activităţii lui Reischauer sunt semnificative în legătură cu complexitatea contribuţiei sale: între altele, în 2010, apare volumul de George R. Packard şi O. Edwin, „Reischauer and the American Discovery of Japan”.

Cei mai mulţi dintre exegeţii operei şi activităţii lui Reischauer consideră că el a fost, în egală măsură, „istoric, misionar şi profet”.