”Eu vreau să rămân în România. Eu vreau să mă întorc în România” versus ”M-am săturat de ţara asta de rahat”

Duminică, când trebuia să dau BT (bun de tipar) pentru ziar, am citit un articol în rubrica ”Un start-up pe zi” despre un francez care a renunţat la o poziţie de top – director operaţional în Carrefour România, imediat după directorul executiv – pentru a deveni antreprenor în România. Şi-a făcut o microberărie (citeşte articolul AICI).

Arnaud Dussaix este de 15 ani în România, cu o pauză de 10 luni, când a fost trimis în Grecia. Ceea ce mi-a sărit în ochi la povestea lui este faptul că în momentul în care grupul francez de retail i-a oferit o poziţie în altă parte, expaţii fiind mutaţi după un anumit număr de ani, el a refuzat: ”Eu am vrut să rămân în România”. Şi a făcut tot posibilul să rămână în România, chiar dacă a trebuit să plece din grup, unde salariul probabil că depăşea 10.000 de euro net pe lună. Aşa că a luat-o pe cont propriu. ”Iniţial produceam în propriul garaj bere pentru prieteni. Ei m-au întrebat atunci de ce nu fac ceva la scară mai mare şi am decis să pornesc acest proiect – microberărie. A lansat pe piaţă brandul Sikaru, cu care speră să intre în restaurante, cafenele şi supermarketuri.

Stai şi te întrebi ce l-o fi determinat pe acest francez să renunţe la jobul de expat, fără griji şi cu bani, pentru a deveni antreprenor într-o economie a României care striveşte antreprenorii, libera iniţiativă şi unde cei care fac afaceri, care creează un produs sau un serviciu sunt urâţi, dispreţuiţi şi înjuraţi de cei din jur, de propriii angajaţi şi de stat, care îi văd ca inamici, ca duşmani care trebuie taxaţi prin toate formele.

Experienţa pe care a acumulat-o ca director în Carrefour este de nepreţuit şi probabil că ştie pe de rost toată piaţa de retail şi obiceiurile de consum ale românilor. Asta îi va aduce un avantaj în piaţă.

Fiecare dintre noi ştie multe exemple de expaţi care au spus cu toată convingerea ”eu vreau să rămân în România” şi şi-au făcut afaceri aici.

Tatian Diaconu, de loc din Craiova, a plecat în Franţa cu familia la începutul anilor 2000. Din 2006 îşi întreba angajatorul din Franţa – reţeaua de articole sportive Decathlon – când deschide un magazin în România, ca să se întoarcă aici.

Când a venit prima oportunitate, la 29 de ani, nu a stat pe gânduri şi s-a întors. Prietenii lui din România l-au considerat nebun: ”Cum adică să te întorci? Noi vrem să plecăm şi tu te întorci?”. Între timp, în ultimii trei ani, după trecerea crizei, care a amânat multe investiţii, a fost desemnat de Immochan (divizia imobiliară a familiei franceze care deţine Auchan şi Decathlon) project manager pentru construcţia mallului Coresi din Braşov, proiect care a fost inaugurat acum două luni. Trei ani de zile şi-a rupt mintea încercând să detecteze obiceiurile de consum ale braşovenilor şi locuitorilor din jur astfel încât proiectul să nu ajungă în faliment, cum s-a întâmplat cu câteva malluri construite de alţi dezvoltatori la Brăila sau Arad. Pentru cei care vă interesează obiceiurile de consum, bucureştenii dacă au 5 euro în buzunar cheltuiesc 7 euro la mall (trăiască cardul de credit), în timp ce locuitorii din Braşov şi din vestul ţării dacă au 5 euro în buzunar cheltuiesc numai trei, şi aceia cu foarte multe calcule.

Cum este să construieşti un mall de la zero?

Ce l-a determinat pe Tatian Diaconu să se întoarcă în România şi să se lupte cu birocraţia din administraţie pentru a construi ceva? Se pot face atât de multe lucruri în România, aici sunt toate oportunităţile din lume, ar răspunde el.

Poate sunt două excepţii, cazuri izolate de oameni pentru care România reprezintă ţara tuturor oportunităţilor, pe care noi, ceilalţi locuitori de decenii sau de secole ai acestei ţări, nu le vedem sau ”nu ai bani să le accesezi”, cum ar spune un coleg de-al meu.

O bună parte din noi urăşte România, considerând-o o ţară coruptă, murdară, care nu îţi dă nicio şansă, care te striveşte în birocraţie şi în şpăgile pe care trebuie să le dai dacă vrei să faci ceva, o ţară de rahat. Cei mai mulţi dintre voi gândiţi aşa.  

Dar câteodată stai să te întrebi până la urmă cine greşeşte, cine e defect: cei doi nebuni care au vrut să rămână sau să se întoarcă în România sau noi, toţi ceilalţi, pentru care România este o ţară de rahat, din care trebuie să fugi cât mai repede?

Până una, alta, România are cea mai mare creştere economică din Europa, în condiţiile în care numai jumătate din ţară este la muncă.