De ce trebuie să trăiască chioşcurile de parter din banii mei, din reducerea TVA primită de la guvern?

Autor: Cristian Hostiuc 07.06.2015

Într-una din zilele trecute, după scăderea TVA de la 24% la 9% la produse alimentare, am coborât la chioşcul de la parterul blocului să iau apă.

„Un bax de apă plată la 2 litri, vă rog!” “21 de lei!” Dar preţul ăsta era şi înainte de scăderea TVA.Nu se schimbase nimic. Să-i atrag atenţia? Să mă cert? E vecinul meu de ani de zile, aşa că am plătit, am luat baxul şi am plecat.

Scăderea TVA ar fi trebuit să reducă preţul baxului de apă cu cel puţin 10%, adică la 20 de lei. Într-o săptămână, la un consum de patru baxuri, ar fi trebuit să am în plus în buzunar 8 lei, iar într-un an aproximativ 416 lei. Asta dacă mă raportez la preţul baxului de la chioşcul de la parterul blocului.

Acelaşi bax avea un preţ în supermarket de 14 lei, asta înainte de scăderea TVA. Nu am ajuns încă la supermarket, ca să văd noul preţ. Probabil că au redus preţurile după scandalul din luna mai.

Fără a minimiza  importanţa şi utilitatea chioşcurilor de proximitate, cred că aici preţurile sunt mult prea mari. Eu înţeleg că un chioşc nu prea are marjă de negociere de la furnizor, întrucât nu cumpără cantităţi mari, dar parcă preţurile sunt mult prea mari. Când cumperi doar o sticlă de apă, diferenţa nu se vede. Când cumperi la un bax, preţurile încep să conteze.

Iar din această diferenţă mare, chioşcurile, respectiv patronii, au trăit foarte bine ani de zile (multe nici bonuri nu dădeau), dar din păcate nu au schimbat nimic. Patronii, cu gipul parcat pe trotuarul din faţa chioşcului, nu au investit în spaţiu, în amenajare sau în acomodarea preţurilor faţă de nivelurile din supermarket. Acum cincisprezece ani, chioşcarii aveau 80%-90% din piaţă. Între timp, ponderea lor a scăzut la 50% şi continuă să se reducă. În aceste condiţii, când supermarketurile au început să mănânce din piaţa chioşcurilor, patronii au început să se plângă că străinii le închid businessurile, că îi alungă din piaţă, şi ei nu mai au din ce să trăiască. Nicio clipă chioşcarul nu s-a gândit la client.

Unul dintre lucrurile cele mai bune din economia românească, atât ca organizare, cât şi pentru români, a fost apariţia supermarketurilor. Desantul marilor lanţuri de retail şi lupta lor pentru clienţi din criză au pus o presiune extraordinară pe preţuri, pe producători şi pe comercianţi. În condiţiile în care numărul de clienţi este acelaşi, iar banii disponibili pentru coşul de cumpărături au fost mai puţini în criză, supermarketurile au pus presiune pe preţuri, au venit cu oferte de reduceri peste oferte şi a început o bătălie cumplită pentru cota de piaţă. Acest lucru a dus inflaţia în jos, fiind cel mai bun instrument de politică monetară. BNR a putut să reducă dobânda la lei şi datorită supermarketurilor, care au ţinut preţurile în frâu.

Înainte de scăderea TVA, în mai, toată atenţia a fost pe supermarketuri. Ceea ce se întâmpla acolo era mai uşor de urmărit şi se putea „vinde” mai bine opiniei publice. Dar lumea a uitat de chioşcuri, care încă mai deţin 40-50% din piaţa totală de retail. Iar la chioşcul meu, de scăderea TVA nu s-a auzit. Poate a fost o excepţie, dar este bine să vă verificaţi şi voi preţurile de la chioşcurile de proximitate.

Mulţi spun  că şi chioşcurile trebuie să trăiască, să câştige o pâine. Este corect, dar de ce să trăiască pe banii mei sau ai voştri? Poate au fost chioşcuri care au redus preţurile la alimente cu cel puţin 10% prin reducerea TVA. Poate am avut eu ghinion.

Când vedem cifrele în sute de milioane şi miliarde de la Carrefour, Metro, Real, Kaufland sau Mega Image, uităm de chioşcuri, de preţurile acestora. Carrefour sau oricare alt lanţ de retail poate face un profit într-un an de câteva zeci de milioane de euro. Un chioşc poate câştiga 10.000-30.000 de euro pe an. Dar când ne uităm cât plătim noi, clienţii, pe un bax de apă, lucrurile se schimbă.

De ce trebuie să plătesc eu în plus 400 de lei cel puţin din reducerea TVA, ca să trăiască un chioşc?