Se va mulţumi Erdogan doar cu puterea unui simplu preşedinte? Are planuri să stea la conducerea Turciei până în 2023

Pieţele financiare ale Turciei s-au cutremurat, iar lira a plonjat la cel mai redus nivel din istorie în raport cu dolarul în prima zi de lucru de după alegerile parlamentare de duminică, în urma cărora Partidul pentru Justiţie şi Dezvoltare (AKP) a pierdut majoritatea şi preşedintele Recep Tayyip Erdogan oportunitatea să-şi confere puteri executive mai mari prin rescrierea constituţiei. Doar intervenţia promptă a băncii centrale a Turciei a salvat lira de la un posibil dezastru.

Deoarece niciun partid nu a primit suficiente voturi pentru a guverna singur, iar pentru prima dată într-un deceniu opoziţia din parlament are şansa de a fi puternică, investitorii se pregătesc să speculeze o perioadă de incertitudini vânzând lira şi active turceşti.

Temerile lor sunt exacerbate de comentatori care spun că AKP şi Erdogan vor face orice pentru a recâştiga puterea totală în parlament, inclusiv organizarea de alegeri anticipate. Planurile lor la conducerea ţării sunt mult prea ambiţioase.    

Erdogan, mai întâi ca premier şi apoi ca preşedinte pentru că legislaţia nu-i permitea altfel, şi partidul său AKP au condus Turcia timp de 12 ani neîntrerupţi, prin criză şi boom economic, iar Erdogan şi-a făcut planuri să rămână la putere până în 2023, când se împlinesc 100 de ani de la proclamarea Republicii Turce.

Luni-dimineaţă acţiunile din indicele BIST-100 al bursei de la Istanbul au pierdut peste 8% din valoare. Lira turcească s-a depreciat cu aproximativ 5% în raport cu dolarul şi cu euro. Yieldurile obligaţiunilor cu scadenţa la 10 ani au urcat de la 9,32% vineri la aproape 10%, semn că investitorii încearcă să scape de datoriile Turciei. Banca centrală a Turciei a intervenit luni în sprijinul lirei reducând ratele dobânzilor de referinţă pentru depozitele pe termen scurt. Ratele pentru depozite în dolari au fost diminuate de la 4% la 3,5%, iar cele pentru depozite în euro de la 2% la 1,5%. Bursa şi-a redus ulterior din pierderi, iar lira s-a stabilizat.

AKP a câştigat 41% din voturi faţă de 50% în alegerile anterioare şi a primit 256 de locuri în parlament, sub pragul de 276 de locuri care i-ar fi permis să păstreze o majoritate simplă.

Partidul Republican al Poporului (social-democrat) a câştigat 25% din voturi, Partidul Mişcarea Naţionalistă 16,48% din voturi şi Partidul Democrat al Poporului, o formaţiune care promovează minoritatea kurdă şi revelaţia acestor alegeri, 13,19% din voturi, peste pragul de 10% care permite reprezentarea în parlament. Interesant este că acest prag de 10% este moştenire a eforturilor dictaturii militare de a reduce puterea politică a minorităţilor şi a fost păstrat de guvernările AKP.

 

Ce aduc alegerile

Rezultatele sugerează că Turcia va fi condusă de o coaliţie de guvernare. Pentru prima dată în 13 ani partidul preşedintelui Erdogan trebuie să intre în negocieri pentru formarea unei coaliţii. Kurzii, o minoritate cu peste 14 milioane de reprezentanţi (20% din populaţia Turciei), sunt acum o putere politică mai mare ca niciodată. Dacă nu ar fi intrat în parlament, kurzii ar fi cerut probabil renumărarea votului, ar fi ieşit în stradă. O parte dintre ei vor autonomie mai mare, alţii independenţă.

Nu este clar cine s-ar putea alia cu AKP. Cel mai probabil candidat, Mişcarea Naţionalistă, a respins orice colaborare. Selahattin Demirtas, copreşedintele Partidul Democrat al Poporului, a respins, de asemenea, orice posibilitate de coaliţie cu partidul aflat acum la guvernare. Alegerile par să fi blocat ambiţiile lui Erdogan de a deveni un preşedinte atotputernic prin rescrierea constituţiei. Ziarele pro-guvern au cerut deja alegeri anticipate, notează The Guardian.

 

Contextul economic al alegerilor

Economia turcească este foarte vulnerabilă la variaţiile fluxurilor de capital străin şi sensibilă la schimbările de politică monetară (creşterea dobânzilor) din SUA, aşa cum a demonstrat prăbuşirea abruptă a lirei de la începutul anului trecut atunci când Rezerva Federală americană doar a sugerat că va începe să normalizeze politica monetară. Investitorii au crezut că pot găsi randamente mai bune în SUA şi au vândut masiv – au renunţat la - liră turcească.

Din cauza aceasta Turcia este inclusă de observatori în rândul celor „cinci economii emergente fragile“. FMI a avertizat că scăderea accentuată a intrărilor de capital va duce la recesiune.

Anul acesta, yieldurile obligaţiunilor turceşti au crescut de trei ori mai rapid decât titlurile altor economii emergente mari, iar lira turcească are cea mai slabă evoluţie din rândul monedelor importante ale lumii după realul brazilian. Anul acesta lira a stabilit mai multe recorduri negative, notează Bloomberg.

Ritmul de creştere economică a încetinit la 3%, după ce în primii zece ani de guvernare a AKP avansul mediu a fost de peste 5%.

În mai, inflaţia, un alt factor care alimentează incertitudinile, a atins cel mai ridicat nivel de anul acesta, de 8,1%. Lira slabă şi incertitudinile legate de reglementări afectează vânzările de active de stat. Economiştii băncilor mari precum Goldman Sachs şi Bank of America Merrill Lynch spun că voinţa politică de a reforma economia se risipeşte.

2014 a fost marcat de un imens scandal de corupţie care a atins guvernul, o uriaşă majorare de urgenţă a ratelor dobânzilor de politică monetară şi de accelerarea cu mult peste ţintă a inflaţiei. Totuşi, în august, când turcii au votat pentru prima dată în istorie direct pentru a-şi allege preşedintele, 52% dintre ei l-au preferat pe Erdogan.

Nu încape îndoială că gardienii economiei turceşti au luat decizii macroeconomice nepopulare pentru a reduce deficitul de cont curent uriaş al ţării (indicator care acoperă comerţul cu bunuri şi servicii şi unele transferuri financiare). Printre altele, ei au decis să limiteze creditele acordate de bănci, ceea ce a încetinit creşterea creditării la 15%, sub nivelul de 25% pe an sub care nu s-a dus niciodată în primul deceniu de guvernare al AKP.

Deficitul de cont curent este o problemă deoarece trebuie să fie finanţat cu fonduri din afara ţării. Cât timp investitorii străini sunt pregătiţi să acorde împrumuturi turcilor şi să le cumpere activele financiare, deficitul este sustenabil. Dacă investitorii străini pleacă, situaţia se poate transforma în ceva urât.

 

Performanţa economică a Turciei sub AKP

De când partidul a venit la putere în 2002, economia s-a extins cu 68%, echivalentul unei creşteri economice anuale de 4,5%, notează BBC. Ritmul este cu mult imferior performanţelor Chinei, însă Turcia este o economie emergentă mai avansată, deci cu forţă de creştere mai limitată. Alte economii emergente de talia Turciei, precum Africa de Suds au Brazilia, nu s-au descurcat la fel de bine în aceeaşi perioadă. Ar trebui amintite aici circumstanţele în care AKP a venit la putere – după propria criză financiară a Turciei, una din care n-ar fi ieşit fără un program de bailout de la FMI.

Inflaţia este o poveste total diferită. În cea mai mare parte a timpului cât AKP a guvernat preţurile au înregistrat creşteri de 7-10%, de neimaginat pentru o bancă centrală occidentală. Pentru Turcia aceste rezultate sunt însă o performanţă deoarece înainte de venirea AKP la putere, în anii ‘90,  inflaţia era şi de peste 100%, adică preţurile se dublau într-un an. 

 

Preşedinţia lui Erdogan

Că Erdogan nu se mulţumeşte să-şi folosească puterile ca un preşedinte „normal“ stau dovadă anchetele de defăimare şi insultă deschise contra a peste 200 de cetăţeni în primele şale şase luni de mandat. Politicianul de 61 de ani se judecă înstanţă cu jurnalişti din cauza reportajelor lor, cu un elev de 13 ani pentru comentariile lui de pe Facebook şi cu o fostă Miss Turcia pentru că a postat un poem satiric pe Instagram. În ultimul Erdogan şi-a construit un palat prezidenţial care este de patru ori mai mare decât Versailles, a trecut prin parlament o lege-i oferă un buget personal, neauditat şi conduce întâlnirile consiliului de miniştrii, ceva ce preşedinţii făceau doar în cazuri de urgenţă.

 

Victimele propriilor planuri

Se poate specula că AKP şi Erdogan au fost victimele propriilor ambiţii deoarece au păstrat, în numele „stabilităţii politice“, pragul de 10% din voturi pentru reprezentarea în parlament. Dacă această limită ar fi fost coborâtă la 5%, sau chiar 7%, Erdogan tot ar fi pierdut şansa de a construi un sistem prezidenţial, dar AKP şi-ar fi păstrat majoritatea parlamentară. AKP a pierdut majoritatea cu toate că a primit 42% din voturi. În alegerile din 2002, partidul a câştigat majoritatea cu doar 34% din voturi, notează Hurriyet Daily News.

 

Kurzii, de la o minoritate prigonită la o forţă politică

Partidul Democrat al Poporului (HDP), formaţiune strânsă în jurul minorităţii kurde, a cărei putere a venit şi din includerea în rândul candidaţilor a unor femei, apărători ai drepturilor omului şi ecologişti, este poate adevăratul câştigător al alegerilor din Turcia. Platforma liberală care, spre deosebire de AKP, nu se bazează pe fundamentalismul islamic, a atras mulţi tineri turci, care s-au regăsit în principiile progresiste promovate de HDP.

După trei decenii de confruntări sângeroase cu statul turc, în care au murit circa 40.000 de oameni, kurzii au găsit un partid unit spre care să se orienteze şi care să negocieze pentru ei un acord de pace cu Turcia.

Anterior, celei 14 milioane de kurzi, adică 20% din populaţia Turciei, au fost reprezentanţi doar de candidaţi independenţi, a căror voce nu s-a făcut auzită în parlamentul de la Ankara.

HDP s-a prezentat ca o mişcare de stânga pentru toţi turcii, incluzând reprezentanţi ai tuturor grupurilor etnice importante din Turcia şi luptători pentru libertăţile individuale.

Printre aceştia s-a numărat şi Feleknas Uca, membră a comunităţii Yazidi, o minoritate etnică şi religioasă originară din Irak, „vânată“ de gruparea extremistă Stat Islamic. Născută şi crescută în Germania, Uca va intra în parlament, dacă rezultatele finale ale votului vor confirma cifrele preliminare.

Agenda progresistă a HDP a atras mulţi alegători din mediul urban care nu au găsit o alternativă viabilă la AKP  în partidele tradiţionale de opoziţie, care promovează fie un stat secularizat, fie o ideologie fascistă.

Înfiinţat în urmă cu doar trei ani, HDP a obţinut 13% dintre voturile alegătorilor şi a răsturnat calculele preşedintelui Erdogan, care spera ca formaţiunea să nu atingă pragul electoral de 10%.

The New York Times scrie că voturile câştigate de Partidul Democrat al Poporului descriu evoluţia mişcării kurde din Turcia de pe câmpurile de luptă din ultimii 30 de ani pe holurile puterii din Ankara.

Cu doar câteva zile înainte de alegeri, preşedintele turc Erodgan afirma că publicaţia americană este „un gunoi“, care „serveşte o anumită putere“.

„Ziarul a făcut acelaşi lucru împotriva sultanului otoman Abdülhamit în 1896. Îndeplineşte o datorie impusă de o anumită putere. Serveşte această putere. Ştiţi care e scopul lor? Să slăbească Turcia, să o divizeze şi să o dezintegreze, apoi să o înghită. Dar au dat greş. Nu vom permite să se întâmple asta“, a spus Erdogan.

Presa a scris în mai multe rânduri despre legăturile pe care politicienii HDP le au cu liderii Partidului Muncitorilor Kurzi, grupare insurgentă formată în anii ’80 care a dus şi continuă încă să ducă bătălii grele în sud-estul Turciei cu forţele armate ale statului. Scopul grupării nu este unitar, unii dintre membri luptând pentru independenţa Kurdistanului, iar alţii – pentru autonomie teritorială.

Inclusiv despre preşedintele HDP Selahattin Demirtas presa din Turcia a scris că ar avea un frate printre luptătorii grupării considerate de Turcia, SUA şi Uniunea Europeană drept organizaţie teroristă, notează The Washington Post.

În ultimii ani, guvernul de la Ankara a iniţiat negocieri pentru pace cu minoritatea kurdă, iar intensitatea violenţelor  s-a diminuat.

„Aceasta este victoria păcii asupra războiului“, a spus Sirri Sureyya Onder, politician al HDP.