Navinder Sarao, ţapul ispăşitor pentru crahul fulger care a lovit Wall Street-ul în 2010, locuia cu părinţii, nu avea permis de conducere şi era obsedat de economisirea banilor
William Joyce a trădat Marea Britanie naziştilor, iar Bruce Reynolds a pus la cale “Marele jaf al trenului”. Nav Sarao este acuzat de o infracţiune cu totul diferită şi este încarcerat pentru rolul jucat în crahul fulger din 2010, când peste 1.000 de miliarde de dolari s-au evaporat de pe pieţele financiare.
Până într-o dimineaţă de la sfârşitul lunii aprilie, practic nimeni de la marile firme de investiţii din City-ul londonez nu auzise de Sarao. Dar lucrurile aveau să se schimbe după ce Scotland Yard-ul a sosit în Hounslow, din vestul Londrei. Ceea ce a urmat a uimit pe toată lumea.
Sarao a fost arestat la locuinţa modestă a părinţilor săi, fiind acuzat că a contribuit la aşa-numitul crah fulger din 2010, când piaţa americană de acţiuni s-a prăbuşit în câteva minute. Deşi piaţa şi-a revenit aproape la fel de repede pe cât căzuse, episodul i-a şocat pe investitori. Nimeni nu-l putea explica. În cele din urmă, autorităţile au venit cu un presupus vinovat: un trader care locuia cu părinţii într-o suburbia din apropierea Aeroportului Heathrow.
În această săptămână, Sarao va apărea în faţa instanţei pentru a opta oară. Statele Unite încearcă să-l extrădeze pe baza a 22 de capete de acuzare, de la fraudă electronică, la manipularea pieţelor. Sarao, în vârstă de 36 de ani, respinge toate acuzaţiile, iar mulţi observatori se îndoiesc că el, sau oricine altcineva, a cauzat crahul fulger de unul singur. În schimb, aceştia atrag atenţia asupra unui adevăr incomod privitor la pieţele din secolul XXI: computerele, şi nu oamenii, determină mişcarea preţurilor în fiecare moment.
“Nu am făcut nimic rău în afară de a fi bun la ceea ce fac”, a declarat Sarao în instanţă în luna mai, singura dată când a vorbit în public după arestarea sa.
Din toate semnele de întrebare care persistă în acest caz, cel mai mare este legat de Sarao însuşi. Pentru Fleet Street (echivalentul londonez a Wall Street), Sarao întruchipează lăcomia şi excesele City-ului londonez. Totuşi, în era post-Madoff, Sarao contrazice toate aşteptările privitoare la “infractorii” din lumea financiară.
Tranzacţiile îi aduceau lui Sarao milioane de dolari, presupun autorităţile, însă colegii acestuia spun că Sarao era econom aproape în mod patologic. Întrebat de un coleg de ce nu-şi face cinste cu un Bugatti, Sarao i-a răspuns acestuia că nu ştie să conducă.
Vecinii din zona în care a crescut îl caracterizează drept o persoană obişnuită. Fraţii săi mai mari au urmat căi sigure, previzibile: unul a devenit optician, celălalt specialist IT.
Sarao a vrut mai mult. În fiecare zi, mama sa îl ducea cu maşina în City, unde Sarao “intra” în cealaltă viaţă a sa. Toţi de la CFT Financials Ltd., ca şi de la Futex Ltd., prima firmă de trading la care a lucrat, îl cunoşteau.
“Tipul ăsta chiar avea curaj. Intra în poziţii importante, vedea riscul şi tranzacţiona mai departe”, îşi aminteşte Miltos Savvidis, trader la Futex. În timp ce alţi traderi de-abia reuşeau să scoată 500 de lire sterline (765 dolari) pe săptămână, Sarao scotea 500.000 de lire sterline. Obişnuia să stea singur, izolat de ceilalţi.
Sarao s-a săturat însă să-şi împartă câştigurile cu Futex. Traderii noi păstrează de obicei 50% din profituri, în timp ce staruri ca Sarao păstrează 90%. Totuşi, Sarao a părăsit Futex şi a pornit pe cont propriu la CFT Financials, o firmă de tranzacţionare în nume propriu care închiria de asemenea spaţiu traderilor privaţi. Acesta a obţinut suport tehnologic de la MF Global Holdings, o firmă administrată de fostul senator american Jon Corzine.
Potrivit unor foşti traderi CFT, Sarao venea şi pleca după bunul plac şi stătea retras.
CFT nu este Goldman Sachs. Dar în rândul micilor traderi privaţi din lumea lui Sarao, firma avea reputaţia unui loc în care un tânăr abil se putea îmbogăţi. Libertatea pe care o oferea CFT înseamna o nouă abordare. Autorităţile presupun că exact în această perioadă Sarao a început “un efort masiv de manipulare” a contractelor futures pe acţiuni pe platforma de tranzacţionare electronică Globex a CME Group.
Acuzaţiile se concentrează asupra a ceea ce este cunoscut drept “spoofing”, o practică ilegală ce presupune inundarea pieţei cu ordine false de cumpărare sau vânzare pentru mişcarea preţurilor într-un sens sau altul.
Autorităţile spun că Sarao şi-a dezvoltat altgoritmii de tranzacţionare în iunie 2009 pentru a schimba modul în care ordinele sale erau percepute de alte computere.
În ziua crahului fulger, 6 mai 2010, mai mult de 1.000 de miliarde de dolari s-au evaporat de pe pieţe într-o jumătate de oră. Se presupune că Sarao a obţinut 900.000 de dolari utilizând un altgoritm care a creat o impresie falsă privitoare la volumul ordinelor de vânzare.
În timp ce Sarao rămâne închis la Wanno, două semne de întrebare majore persistă. Primul: chiar ar putea un trader izolat să fie responsabil pentru crahul fulger, unul dintre cele mai tulburătoare momente din istoria Wall Street-ului? Al doilea şi poate cel mai important: dacă da, nu avem oare o problemă mai mare?
“Pe vremuri, bătălia se dădea între traderi. Acum, bătălia este una a computerelor şi poate a câtorva oameni”, spune Paul Rotter, un trader renumit pentru o strategie de trading ce implică postarea şi mai apoi anularea de ordine importante.