Adrian Vasilescu, BNR: Economia românească are nevoie de sânge proaspăt

Autor: Adrian Vasilescu 24.06.2015

Mutările învăţate sunt multe, dar prea puţine piese au culoare deschise. Ca la şah. Câmpul de joc fiind economia românească.

Să fim bine înţeleşi: multe culoare au fost deja deschise. După ani şi ani de strădanii, de chibzuinţă, de gândire despovărată de tarele trecutului.

După ce, vreme de 25 de ani, de la sfârşitul lui 1990 şi până astăzi, bătălia cu inflaţia s-a dovedit o mare şcoală – un „curs lung“ pentru întreaga clasă politică, pentru guvernele care au trecut prin Palatul Victoria, pentru toate instituţiile statului, pentru economişti, politologi, sociologi, pentru întreaga populaţie, schimbându-le în bună măsură modul de a gândi, stilul de viaţă, obiceiurile, comportamentul – galopul preţurilor a fost în sfârşit oprit. De la 300 la sută pe an, în 1993, astăzi inflaţia se mişcă în jurul lui 1 la sută.

Sau creşterea economică. Ea nu a căzut din cer, ca o ploaie de iunie. Este plămădită cu deosebire în acele companii, unele chiar de stat, în care domină respectul faţă de legităţile obiective, asociat cu un climat competiţional de muncă şi de răsplată a muncii. Dovadă că atunci când propriile interese ale oamenilor ajung să fie cunoscute, înţelese şi respectate, ele influenţează mentalităţile. Şi încă un „amănunt“: în cele mai multe dintre companiile de elită, ele fiind principalele motoare ale exportului ţării, capitalul o fi străin, dar muncitorii, specialiştii şi managerii sunt recrutaţi de pe piaţa internă a muncii.

Sau macrostabilitatea. Un bun deja câştigat, combinând reducerea accentuată a deficitului bugetar şi a celui de cont curent, menţinerea pragului acceptat în plan european al datoriei publice, o piaţă valutară echilibrată şi un sistem bancar cu solvabilitate optimă, toate sub cupola stabilităţii financiare a ţării.

Dar multe culoare sunt încă închise. Problemă grea. Ca să poată fi soluţionată, e nevoie de repoziţionări pe tabla de şah a economiei. Şi de o nouă concepţie ofensivă, care să risipească indiferenţa faţă de competitivitate – boală nepermis de mult lungită. Obiectivul cardinal fiind legat de nevoia de a grăbi intrarea în faza de avânt a unui nou ciclu economic. Iar angajarea riguroasă în competiţia economică globală, începând cu ţările din jur, este cea dintâi condiţie. Fără transfuzii cu sânge proaspăt partida nu va putea fi însă câştigată.

Sânge proaspăt?! Da! Bani pentru investiţii. Astăzi, în ţară, nu sunt prea mulţi oamenii de afaceri cu vocaţie de investitori. Iar categoria celor care (la noi) fac bani din bani, investindu-i în afaceri, este încă restrânsă.

De aici ar putea să înceapă schimbarea stilului de joc. De la stimularea, pe toate planurile, a curajului de a investi. Al companiilor şi al statului. Fiindcă nimic din ceea ce adună timpul – nici casele, nici străzile, nici copacii, nici magazinele, nici fabricile, nici automobilele, nici băncile, nici ceea ce mâncăm şi îmbrăcăm – nu are cum să sporească fără investiţii. Desigur, e nevoie şi de bani pentru consum. Ca să aibă populaţia cu ce plăti cumpărăturile. Băncile au strâns însă punga, remiterile din străinătate s-au împuţinat, aşa că sursa principală de bani pentru consum rămâne câştigul din muncă. Şi rămâne pensia. Prea puţin. E nevoie de investiţii.

Dacă însă vor creşte doar câştigurile, fără să fie intensificată munca, în expresia ei normală (produse mai multe şi mai bune, pe care piaţa să le accepte) nu ne vom alege decât cu pagube. Fiindcă mai mulţi bani pe piaţă, fără mai multă muncă eficientă, ar fi un pericol imens. Ne-am trezi cu inflaţia înapoi.

Cum ar putea fi câştigată partida? Ce ar putea împinge economia noastră să lucreze eficient, să-şi reducă substanţial costurile, să-şi mobilizeze optim forţa de muncă şi să-şi intensifice performanţele? Jocul e complicat. Pentru că multe dintre bolile economiei româneşti sunt cronice. La urma-urmei, criza  va trece, dar aceste boli – între care calitatea îndoielnică a unei mari părţi a ofertei de bunuri şi servicii – ar putea să rămână. Fiindcă nu criza le-a provocat; doar le-a agravat. Jocul va putea fi totuşi câştigat distribuind investiţia în rolul reginei.