Mario Draghi, preşedintele BCE, omul care ţine în viaţă o ţară întreagă

Grecia a schimbat regulile jocului. Mario Draghi nu-şi mai poate permite să acţioneze după aceleaşi reguli pentru situaţii de criză pe care Banca Centrală Europeană le-a urmat în trecut, scrie Bloomberg.

În cazul Irlandei în 2010 şi al Ciprului în 2013, ameninţarea sistării asistenţei financiare pentru creditori a obligat fiecare din cele două ţări să accepte programe internaţionale de bailout. De această dată, din cauza strategiei Greciei, care a adoptat o politică cu potenţial distructiv pentru toate taberele, preşedintele BCE depinde de politicienii europeni în exprimarea ultimatumurilor, în timp ce strategii săi menţin cu inima îndoită băncile greceşti pe linia de plutire.

Prin infuzii săptămânale, şi acum aproape zilnice, de lichiditate, BCE oferă guvernului grec spaţiu pentru negocierea unui bailout cu creditorii până în al unsprezecelea ceas fără impunerea de restricţii ale mişcării capitalului. Acest fapt îi irită pe membrii consiliului guvernator, care ţin la reguli, însă o astfel de flexibilitate ar putea fi preţul pe care Draghi îl plăteşte pentru a păstra zona euro intactă.

Fondurile ELA, prin care BCE ţine în viaţă băncile greceşti, fac parte din arsenalul pe care instituţia de la Frankfurt îl are încă de când a fost infiinţată, însă acestea nu au avut niciodată rolul de a salva ţări întregi.

Exact acest lucru se petrece acum. Deşi nu a solicitat sporirea asistenţei, Grecia a avut nevoie de aprobare pentru majorarea limitei fondurilor ELA de patru ori în ultima săptămână.

Prin intermediul băncii centrale greceşti, BCE înlocuieşte banii retraşi de deponenţii care se tem că guvernul nu poate ajunge la un acord cu creditorii. Potrivit lui Draghi, sprijinul total sub formă de lichidităţi oferit Greciei se ridică la 118 miliarde de euro, sau aproximativ 66% din PIB-ul ţării, cel mai ridicat nivel acordat vreunei ţări din zona euro.

Totuşi, în timp ce BCE, sub conducerea preşedintelui Jean-Claude Trichet, a cerut Irlandei să accepte asistenţă externă în 2010, Ciprul având o soartă similară în 2013, banca nu s-a pus încă de acord cu privire la emiterea unei ameninţări similare în cazul Greciei.

În schimb, Draghi a lăsat oficialii guvernamentali şi alte instituţii să-l convingă pe premierul grec Alexis Tsipras să se angajeze să ducă la bun sfârşit actualul bailout al ţării.

“Nu cred că BCE va fi cea care va face gestul hotărâtor în acest caz pentru că miza este mult mai mare”, arată Juliet Tennent, economist al Goodbody Stockbrokers din Irlanda. “Vor continua să sprijine băncile atâta timp cât se va desfăşura procesul politic”.

Dacă BCE nu a apelat încă la ameninţării, au făcut-o alţii. Disponibilitatea lui Draghi de a-i acorda lui Tsipras răgaz de luni întregi pentru negocieri chiar în timp ce lichiditatea se scurge rapid din sistemul bancar al ţării a stârnit nemulţumirea celor care au avut parte de o soartă mai dură. Michael Noonan, ministrul de finanţe al Irlandei, a sugerat că este posibil ca Grecia să nu mai primească fonduri ELA mai departe de ziua de joi dacă nu se va ajunge la un acord.

BCE poate pune capăt asistenţei în cazul în care aceste operaţiuni intră în conflict cu obiectivele şi sarcinile Eurosistemului. Totuşi, şi o astfel de situaţie ar fi una dezavantajoasă pentru ambele părţi, potrivit lui Eoin Fahy, economist-şef al Kleinwort Benson Investors din Dublin.

“Orice acţiune a BCE va fi privită drept una clar politică”, adaugă acesta.

Într-o anumită măsură, Grecia a fost norocoasă să scape de furia BCE, mai ales după ce ministrul grec de finanţe Yanis Varoufakis a declarat că ţara sa este una “falimentară”, potrivit lui Philippe Lamberts, membru al comitetului pe probleme economice şi monetare din Parlamentul European.