Calculul care a stat în spatele respingerii de către preşedinte Iohannis a reducerii TVA la 19%

Preşedintele Klaus Iohannis va promulga codul de procedură fiscală, iar retrimiterea spre reexaminare a codului fiscal priveşte doar măsura reducerii TVA de la 24% la 19%, nu şi celelalte măsuri.

În motivara respingerii legii codului fiscal preşedintele nu avansează o soluţie (este discutabil dacă o poate face sau nu), ci doar cere Parlamentului să constate că aplicarea măsurii va împinge deficitul structural dincolo de ţinta de 1% din PIB pe care România şi-a asumat-o prin Compactul fiscal şi care a fost asumată în legislaţia internă (Legea 83/2012).

Neoficial, soluţia la nivelul Administraţiei Prezidenţiale este etapizarea reducerii TVA – cu 2,5 puncte de la jumătatea lui 2016 şi restul din 2017. Reducerea este prea abruptă, doar măsurile relaxare fiscală din noul cod fiscal (fără alte elemente precum dublarea alocaţiilor copiilor, recorelarea pensiilor sau majorarea salariilor bugetarilor) urmând să împingă deficitul bugetar la 2,5% din PIB şi asta doar dacă se ia în considerare efectele de runda a doua (veniturile suplimentare la buget ca urmare a relaxării fiscale). Aceasta înseamnă o deviere de la ţinta de deficit echivalent cu 1,3% din PIB în 2016, având în vedere că România s-a angajat în faţa UE să aibă un deficit bugetar de 1,2% din PIB anul viitor ca să se încadreze în deficitul structural de 1% din PIB stabilit de MTO.

Dacă nu sunt luate în calcul efectele de runda a doua, deficitul bugetar ar ajunge, potrivit calculelor Administraţiei Prezidenţiale, la aproape de 3% din PIB, maximum permis în UE, dincolo de care o ţară intră în procedură de deficit excesiv, ceea ce ar putea antrena sancţiuni din partea UE, dacă deficitul nu este corectat în doi ani. Nefiind membră a zonei euro, România nu poate fi sancţionată pentru încălcarea MTO (deficit structural de 1% din PIB), ci doar dacă, vreme de doi ani, este în procedură de deficit excesiv.

Un fost ministru spună că, în 2012, România avea posibilitatea să opteze pentru amânarea adoptării deficitului structural de 1% din PIB, dar nu a făcut-o, iar Parlamentul a votat în unanimitate pentru constrângerile bugetare severe. De aceea, în acest moment, în UE sunt ţări cu deficite bugetare de 3-4-5% din PIB, pentru că, spre deosebire de România, au optat pentru amânarea MTO (deficit structural de 1% din PIB pentru ţările cu datorie publică de sub 60% din PIB şi de 0,5% din PIB pentru statele cu datorie mai mare de 60% din PIB), lucru ce le permite deficite bugetare mai mari. Totuşi, Bucureştiul a avertizat Bruxellesul că în 2015 va avea o abatere de la deficitul structural convenit (1% din PIB) la nivelul de 0,25% din PIB.

La nivelul Administraţiei Prezidenţiale există opinia că Ministerul Finanţelor a supraestimat veniturile suplimentare încasate ca urmare a reducerilor fiscale şi, prin urmare, viitorul guvern, cel mai probabil al PNL, partidul preşedintelui, nu va avea resursele să pună în aplicare codul fiscal.

Doar că respingând Codul fiscal, preşedintele intră în conflict cu propriul partid care a pus şi el o cărămidă la proiect. De pildă, la iniţiativa PNL, TVA a ajuns la 19% şi nu 20%, cum a gândit Ministerul de Finanţe. Codul Fiscal a fost votat în cvasiunanimitate în Parlament.

Rămân din toate o certitudine şi mai multe întrebări. Certitudinea e că obiecţiile preşedintelui sunt identice cu ale Comisiei Europene şi FMI. Rămâne întrebarea de ce preşedintele nu a avut o colaborare mai strânsă cu guvernul, de ce nu şi-a averizat măcar propriul partid ceva mai devreme de votul final pe proiect, că are obiecţii majore faţă de sustenabilitatea măsurii de reducere a TVA de un asemenea nivel. Dacă ar fi făcut-o, probabil ar fi existat o dezbatere mai solidă în Parlament asupra sustenabilităţii măsurilor, cu argumente pro şi contra, chiar cu riscul politizării subiectului.

Mai rămâne întrebarea dacă cei câţiva consilieri ai preşedintelui cu atribuţii pe domeniul economic au o mai largă expertiză decât cei din Ministerul de Finanţe. Nu este clar cât a cântărit în luarea deciziei poziţia tranşantă a guvernatorului BNR Mugur Isărescu împotriva relaxării fiscale de un astfel de nivel, făcută public acum două zile. Cert mai este că situaţia din Grecia a fost un argument în plus ca preşedintele să ceară prudenţă, prin solicitarea adresată Parlamentului de a reexamina codul.

Parlamentul are soluţia întrunirii în sesiune extraordinară pentru a reexamine legea. Conducerea PNL a cerut parlamentarilor zilele trecute să nu plece în vacanţă, semn că a fost avertizată, între timp, că preşedintele va întoarce codul fiscal în Parlament. Legislativul poate amâna decizia până în toamnă când se întoarce la lucru.

Modificarea codului fiscal a fost unul din rarele momente de consens din Parlament. Preşedintele, indiferent de argumente, a pulverizat acest consens de parcurs, în afară de ipoteza că PNL nu-şi va asuma poziţia sefului statului şi va vota împotriva observaţiilor sale.

Gestul de retrimitere în Parlament a codului fiscal este cea mai importantă decizie a şefului statului de la preluarea mandatului.

Veniturile din TVA au însemnat, în 2008, 8% din PIB, cu TVA de 19%. În 2014 ele au fost de 7,5% din PIB, cu un TVA de 24%.