A plecat la Bruxelles cu un rucsac în spate şi s-a întors cu o maşină de îngheţată care-i aduce 100.000 de lei

Sătul de costumele şi de cravatele de corporatist, Adrian Menghes (34 de ani) a renunţat în urmă cu cinci ani la o carieră de inginer auto şi la un salariu de aproape 2.000 de euro pe lună, şi a decis să investească 60.000 de euro într-un magazin pe roţi. În 2011 a „pornit motoarele“ în businessul autohton, aducând pe străzile Bucureştiului Maşina cu îngheţată, o afacere de familie cu vânzări de 70.000 de lei.

 

Cu câteva mii de euro în buzunar şi cu un rucsac în spate, Adrian Menghes a plecat la Bruxelles convins că nu s-ar putea întoarce cu „mâna goală“. „Trebuia să găsesc ceva. Am plecat într-adevăr fără niciun plan, dar mi-am zis că nu mă pot întoarce la fel. Nu ştiam pe nimeni acolo, nu ştiam nimic, iar primul lucru pe care l-am văzut când am coborât din autobuz a fost o ma­şină de îngheţată. Am ştiut instant că asta trebuie să fac. Am alergat după el să-l prind şi aşa a pornit totul“, a povestit antreprenorul.

 

Întors cu o maşină de îngheţată cu o capacitate de 486 de litri în va­loa­­re de 30.000 de euro, Adrian Men­ghes a continuat să investească cu ajutorul familiei, dar şi cu ajuto­rul unui credit bancar, într-un con­cept încă nedezvoltat pe plan local, sperând astfel să atace piaţa printr-o idee diferită.

 

 „Acum cinci ani când am pornit Maşina cu îngheţată, am fost primul cu un magazin mobil de îngheţată în Bucureşti. Ce am vrut eu să fac a fost să le aduc oamenilor îngheţata pe care mi-o făcea mie bunica pe vremea când eram copil. La noi în Oltenia, bătrânii făceau îngheţată la butoi, în zăpadă, cu sare şi cu gheaţă. Dar era destul de complicat să reproduc produsul acela. Am căutat reţete cât mai naturale şi am început să colaborez cu un laborator pentru a le vinde pe maşină.“ 

 

Butoiul cu îngheţată, noul proiect marca Maia Ice Cream SRL, a reuşit să prindă contur în martie 2015 şi vinde produse ce se adresează în special clienţilor cu venituri medii şi mari. „Am încercat să reproduc reţeta bunicii şi pentru că nu mi-a ieşit cum trebuia, am căutat cu disperare un om în România care să poată să mă ajute. Am găsit un bătrân în Vâlcea care face îngheţată de 56 de ani şi care a fost de acord să vină cu mine la Bucureşti şi să mă înveţe tehnica lui. După aceea am adaptat butoaiele vechi transformându-le în butoaie moderne cu o capacitate de 50 de kilograme, automatizate, care să înlă­ture toată munca titanică pe care trebuia să o depui înainte.“