Duhovnici români contemporani/ de Ziarul de duminică

Părintele Petroniu de la Prodromu

Pr. Constantin Coman, Costion Nicolescu (coord.)

Editura Bizantină

În seria „Duhovnici români contemporani”, Editura Bizantina publică o monografie dedicată Părintelui Petroniu Tănase, stareţul schitului românesc, Sfântul Ioan Botezatorul, Prodromul, de la Sfântul Munte Athos. Monografia se înscrie în genul celor dedicate celorlalţi mari duhovnici români contemporani cărora editura le-a închinat şi publicat o astfel de monografie: Părintele Paisie de la Sihla, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Dometie de la Râmeţi, Părintele Iachint de la Putna, Părintele Iulian Stoicescu, Părintele Constantin Voicescu, Părintele Alexe Barca, Părintele Dimitrie.

„Am încercat să realizăm o imagine cât mai fidelă a personalităţii părintelui, adunând la un loc materiale despre dânsul şi texte ale dânsului. Aşa cum spuneam şi în celelalte cazuri, dorinţa noastră a fost de a face o icoană care să păstreze chipul părintelui spre pomenire printre noi. O icoană, între multe altele posibile, a unui mare nevoitor întru cele monahale, pe care l-am cunoscut şi cu care am avut o binecuvântată legătura duhovnicească peste treizeci de ani de zile. Ca de fiecare dată, şi de data aceasta chipul pe care încercăm să-l imortalizăm, nu într-o icoană pictată, ci într-o carte, este întâi de toate un gest personal de cinstire, de exprimare a evlaviei pe care i-am purtat-o şi i-o purtăm ca mulţi din cei care l-au cunoscut mai de aproape. Am simţit şi acum nevoia să întoarcem darul extrem de preţios şi binecuvântarea de a cunoaşte şi de a fi în legătură cu un mare nevoitor în cele dumnezeieşti, cu prinosul dragostei şi recunoştinţei noastre. Am realizat această icoană cu materialele pe care le-am avut la dispoziţie şi cu osteneala celor doi îngrijitori de ediţie. Părintele Petroniu însuşi a avut bunăvoinţa să încredinţeze Editurii Bizantine câteva lucrări spre publicare (Chemarea Sfintei Ortodoxii, Icoane smerite, Bine eşti cuvântat Doamne). De asemenea, în corespondenţa purtată cu noi ne-a făgăduit că ne va da un volum de predici, care ne-a parvenit ulterior trecerii lui la Domnul. Cu binecuvântarea dânsului am primit cu mult înainte de sfârşitul lui pământesc şi un număr important de casete audio cu înregistrări ale unor cuvinte de învăţătură adresate obştii Prodromului cu diferite împrejurări. Prin intermediul părintelui Modest, ucenicul de chilie al Părintelui Petroniu în ultimele luni de viaţă, am primit câteva caiete conţinând în principal note de lectură ale Părintelui Petroniu. Părintele Modest a făcut acest gest încredinţat fiind că aceasta era şi voinţa Părintelui Petroniu. Am adăugat la acestea câteva dialoguri realizate în timp cu Părintele Petroniu, două dialoguri despre Părintele Petroniu, unul cu cel mai apropiat colaborator în perioada stăreţiei la Prodromu, părintele Justinian, iconomul Prodromului şi celălalt cu Părintele Modest, mărturiile personale şi corespondenţa celor doi îngrijitori de ediţie şi mărturia bogată a Părintelui Damaschin de la Mânăstirea Grigoriu. Mulţumim din suflet în acest loc Părintelui Arhimandrit Atanasie, actualul stareţ al Prodromului. Într-o discuţie personală în care îi aduceam la cunoştinţă ideea publicării acestei cărţi şi o puneam la dispoziţie, Părintele Stareţ Atanasie şi-a dat acordul pentru publicarea ei de către noi şi ne-a confirmat cu mărturie proprie că aceasta a fost şi dorinţa Părintelui Petroniu, care, de fiecare dată când trimitea Editurii Bizantine un text, o făcea numai cu acordul sinaxei schitului.”

Părintele Petroniu s-a născut în anul 1914 în comuna Farcaşa (judeţul Neamţ). S-a călugărit de foarte tânăr în obştea Mânăstirii Neamţului, unde s-a şi format duhovniceşte. Mai târziu a fost trimis la Bucureşti pentru studii, iar astfel a intrat în obştea Mânăstirii Antim. A studiat teologia (licenţiat), dar a făcut în paralel şi unele studii de matematică şi filozofie. La Antim, în anul 1937, monahul Petroniu a avut drept ascultare de a pune în bună rânduială biblioteca mânăstirii. În anii celui de al II-lea război mondial şi în primii ani după război (1945-1947), Părintele Petroniu a fost funcţionar la Cancelaria Sfântului Sinod şi chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din gruparea Rugul Aprins şi a suferit consecinţele politice ale acestei afilieri. În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Patriarhia Română a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu şi să revigoreze viaţa monastică a schitului, în 1977 şi 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978. Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt la Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareţ. A renunţat la stăreţie la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 şi a fost înmormântat după tradiţia athonită la 24 februarie 2011 în micul cimitir al Schitului Prodromu.