Consum vs. investiţii. Cum a ajuns să fie „detestat“ consumul de la care, de la criză încoace, aproape toţi economiştii aşteptau revigorarea economică?

Consumul creşte în 2015 pentru al patrulea an consecutiv, în vreme ce investiţiile au început să-şi revină în acest an, după trei ani de cădere neîntreruptă.

Investiţiile din bugetul statului (cheltuielile de capital) au intrat însă în al patrulea an de cădere, în ciuda faptului că economia creşte.

Aşa stând lucrurile, economiştii care contestă stimularea economiei prin consum excesiv au avut un argument în plus să critice această politică pe care o consideră păguboasă. Doar investiţiile, spun ei, sunt în măsură să crească productivitatea care conduce la creşteri salariale, la mai multe locuri de muncă şi la o economie care să facă faţă şocurilor.

Investiţii versus consum– filosofie aflată în centrul disputei privind reducerea fiscalităţii – a ajuns în aceste zile o poveste care trece dincolo de simplele obiecţii privind nivelul deficitului bugetar sau structural la care s-ar ajunge în urma aplicării măsurilor cuprinse în viitorul cod fiscal.

Ce a stimulat consumul în ultimii ani

După creşteri spectaculose de două cifre din anii premergători crizei, cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul (care reflectă cel mai bine evoluţia consumului) a scăzut trei ani la rând, între 2009 şi 2011. A crescut infim în 2012 şi 2013 – au fost ani în care majoritatea aştepta revenirea economiei din consum - pentru ca o creştere importantă să fie realizată în 2014, un plus de 7%.

Cum s-a ajuns la aceasta? Creşterea consumului este pusă de cei mai mulţi dintre economişti pe seama creşterii salariilor, care au avansat şi ele cu 7% anul trecut. Avansul puternic al consumului în 2014 a coincis cu o creştere economică de 2,8%, însă investiţiile în economie (publice şi private) au continuat să scadă anul trecut cu 3% (după scăderi în 2009, 2010, 2012 şi 2013 şi un singur an de creştere, 2011). Abia în al patrulea trimestru din 2014 ele au crescut cu 3% şi au continuat o evoluţie bună de 8,5% în T1 2015.

Este evident aici impactul pozitiv asu­pra investiţiilor private (căci cele publice continuă să scadă) al măsurii de eliminare a impozitului pe profitul rein­vestit, luată în vara trecută, dar şi al reducerii cu cinci puncte a CAS la angajator.

Însă cheltuielile de capital (investiţiile din buget) au continuat să scadă şi în 2014 (minus 4,6%), pentru al treilea an consecutiv, ani în care s-au înregistrat totuşi creşteri economice. Au continuat să scadă şi în acest an, cu 24% în T1.

Guvernul s-a îngrijit, prin urmare, să refacă salariile bugetarilor, a majorar salariul minim, stimulând consumul, dar a neglijat investiţiile.

La creşterea economică de 2,8% înregistrată anul trecut, consumul final a contribuit cu 3,6%, în vreme ce investiţiile (formarea brută de capital fix) au avut o contribuţie negativă de minus 0,8% (date provizorii 2). Situaţia s-a repetat în T12015  – la creşterea economică de 4,3% consumul final a contribuit cu 3,1%, iar investiţiile cu doar 1,2%.

Datele semnal ale INS pentru T2 indică însă o încetinire a creşterii economice – un plus de doar 0,1% în T2 faţă de T1, iar economia nu va creşte, cred mulţi economişti, cu mai mult de 4% pe întregul an.

Este o creştere potenţială maximă dincolo de care economia poate avea de suferit dacă este stimulată artificial (prin consum), spune şi guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu, atunci când amendează dur măsurile de relaxare fiscală cuprinse în noul cod fiscal. Aşadar, din date se vede că în 2014 cel puţin consumul a crescut ca urmare a primirii unor stimulente fiscale (majorări de salarii, reduceri de CAS, reducerea TVA la pâine). Consumul va fi impulsionat din nou de reducerea TVA la alimente.

Aşadar, cererea creşte, dar nu şi oferta, pentru că nu se fac investiţii. O economie poate creşte sănătos prin investiţii, nu doar prin consum. Prin urmare, guvernul, dacă are bani, să stimuleze şi investiţiile, care au crescut într-un singur an (2011) din ultimii şapte ani când a debutat actuala criză, spun economiştii care critică relaxarea fiscală amplă.

„În interpretarea noastră, la Banca Naţională creşterea economică de 4% este spre limita potenţialului economic al momentului. A stimula doar pe latura consumului o economie aflată în creştere spre limita de potenţial înseamnă a o dopa, şi asta nu o face să crească sănătos, puternic şi durabil“, a susţinut guvernatorul Isărescu într-un interviu publicat marţi în Revista 22 şi care a făcut multă vâlvă din cauza tonului aspru folosit de guvernator.

Trebuie crescută productivitatea prin investiţii, nu stimulat consumul prin majorarea deficitelor, ceea ce pune în pericol nu doar politica bugetară, ci şi pe cea monetară mai susţine guvernatorul.

Deşi majoritatea economiştilor au rezerve faţă de nivelul reducerilor fiscale şi se tem de derapajul deficitului, reticenţa care a crescut puternic după ce guvernul a anunţat şi majorări salariale de dimensiuni alarmante, o parte din ei, între care Laurian Lungu, insistă că impactul măsurilor noului cod fiscal este mai util de analizat din perspectiva veniturilor bugetare totale fiscale datorită modificării comportamentului agenţilor economici ca reacţie la aceste măsuri (efectul de runda a doua).

„Din această perspectivă şi din experienţa ultimilor 15 ani se pot face două observaţii empirice. Prima este că scăderile de taxe şi impozite au dus la creşterea raportului venituri fiscale/PIB pe mai mulţi ani, în timp ce creşterea fiscalităţii a redus acest raport, dupa cel mult un an. A doua observaţie este că, per ansamblu, eficienţa colectării veniturilor bugetare, măsurată de acest raport, a scăzut constant din 2000 încoace. 

Din aceste considerente, discuţiile curente pe subiectul necesarului de spaţiu fiscal nu ating de fapt punctul cheie. Şi anume că, din punct de vedere al încasărilor veniturilor bugetare, România se află în dreapta curbei Laffer. Deci, în mod normal, dată fiind capacitatea admistrativă de colectare astăzi, o reducere a fiscalităţii ar trebui să ducă la o creştere a veniturilor la buget peste cel mult unul sau doi ani. Ca şi strategie de relaxare fiscală, soluţia adoptată (aparent) în cazul TVA (de etapizare a reducerii TVA – n.red.) este inefficientă din punct de vedere economic. TVA ar fi trebuit fie să scadă la 19% din 2016 ori, dacă se face în doua etape cum este propunerea curentă, trebuia eşalonată în proporţii relativ egale“, spune economistul Laurian Lungu.

Potrivit acestuia, în acest moment, problema de fond pentru echilibrul bugetului constă mai puţin în efectul măsurilor de relaxare fiscal, ci mai ales în preconizatele creşteri aberante ale salariilor bugetare.

„Aceasta abordare reflectă şi priorităţile autorităţilor vis-a-vis de cheltuielile bugetare precum şi absenţa oricărei viziuni sau filozofii fiscale. Atât timp cât aceste ultime doua atribute nu se vor cristaliza la nivelul tuturor partidelor politice din România, orice speranţă de reformă structurală a modului cum se gândesc politicile fiscale - extrem de necesară de altfel! - va rămâne doar în stadiul de intenţie“.

În T1 2015 consumul a crescut cu 3%, dar investiţiile bugetului (cheltuielile de capital) au scăzut cu 24% faţă de T1 2014.