Reeditare superbă/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica 27.08.2015

Gabriel García Márquez – Un veac de singurătate. Editura RAO. Traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru Mehedinţi

 

Prima traducere în româneşte a celebrului roman a fost făcută în 1971 de Mihnea Gheorghiu şi tipărită de vechea Editură Univers. RAO a retipărit cartea în mai multe ediţii din 1995 până astăzi. Cea de faţă este a doua versiune în limba română, apărută într-o ediţie foarte îngrijită şi în colecţia „100 de clasici” şi se bazează pe cea mai autorizată ediţie dintre numeroasele apărute de la publicarea romanului, în 1967, anume ediţia comemorativă din 2007, când „Un veac de singurătate” a împlinit patru decenii. Este singura care se bucură de privilegiul de a fi fost revăzută de autor.

„Un veac de singurătate”, capodopera care l-a propulsat pe Gabriel García Márquez pe orbita celebrităţii internaţionale şi i-a adus premiul Nobel (1982 – „pentru romanele şi povestirile sale în care fantasticul şi realul se îmbină într-o bogată lume imaginară ce reflectă viaţa şi conflictele unui continent”), este, în opinia unanimă a criticii – după Don Quijote de la Mancha, nemuritoarea creaţie a lui Cervantes –, cel mai frumos roman de expresie spaniolă din toate timpurile, aşa cum mărturiseşte şi Pablo Neruda care îl numeşte „Don Quijote al timpului nostru”. Istoria celor o sută de ani ai fabuloasei aventuri trăite de cele  şapte generaţii ale familiei Buendía, cu fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările şi speranţele lor, este de fapt istoria miticului Macondo, întemeiat de patriarhul José Arcadio Buendía, teritoriu prodigios, unde fantasticul, irealul, se insinuează adesea în realitate, miraculosul convieţuind firesc cu viaţa de zi cu zi. Însă întregul demers narativ sugerează ideea că Macondo nu se mărgineşte la o arie concretă, istoria sa fiind de fapt istoria existenţei umane, căci, aşa cum arată autorul, „mai curând decât un loc de pe lume, Macondo este o stare de spirit.”