Romancier la 15 ani/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea 03.09.2015

Dorin Tudoran

România ca părere

„Patrie-mumă, putoare nemiloasă”

Editura Polirom

Prefaţă de Sorin Antohi („Elegiile unui pamfletar”). Ilustraţii de DION. Alături de alt volum, complementar, tot de publicistică, apărut la Editura Cartier („Băsesc, deci exist! Intelighenţie şi Putere în România 2004-2014”), acesta adună mare parte din textele civic-politice scrise aproape zilnic pe blogul „Certocraţia”. Sistemul ticăloşit, statul de drept, superimunitatea, corupţia, stenogramele, coabitarea, moţiunea de cenzură, Securitatea şi posteritatea ei, confuzia ideologică, reformismul, lustraţia – acestea şi multe altele sunt subiectele pe marginea cărora autorul a tras numeroase semnale de alarmă. Dorin Tudoran răspunde şi unei întrebări esenţiale: de ce continuă să scrie despre ce se întâmplă în România, când viaţa lui curge în altă parte? „Pentru că nu mi-am permis niciodată luxul indiferenţei.”

 

Ion Barbu

După melci

Editura Casa Radio

Seria Biblioteca de poezie românească, Colecţionarul de voci. Cu un argument de Leonid Dimov („Studioul de poezie”, 1969). Cuvânt-înainte de Bogdan Ghiu. 17 poeme de Ion Barbu rostite în premieră la Radio între 1965-1969 de Victor Rebengiuc, Dinu Ianculescu, Emil Botta, Ludovic Antal, A.E. Baconsky, Romulus Vulpescu, Constantin Codrescu, Dan Nasta. „...Cine n-ar putea fi zguduit de vocea şamanică a lui Emil Botta, în contrast cu calmul intelectual al lui A.E. Baconsky şi, ca încununare a pasionalităţii colocviale a lecturii-interpretare, a lui Romulus Vulpescu, primul editor, să nu uităm, după expierea comunistă, al lui Ion Barbu?” (Bogdan Ghiu, fragment din „Vina şi vocile poeziei. O experienţă pedagogică”, cuvânt-înainte)

 

Diana Andreea Ilie

Cealaltă „acasă”

Editura Paralela 45

O romancieră de numai 15 ani! (Diana Andreea Ilie este elevă la Colegiul Naţional „Zinca Golescu” Piteşti). „La 15 ani împliniţi are un c.v. şcolar impresionant, de parcă s-ar fi născut pentru a dovedi că se poate trăi de la cea mai mică vârstă doar prin educaţie, cultură şi creaţie. Cealaltă «acasă» este chiar romanul ei de debut, scris la 14 ani şi câteva luni. Frazarea narativă şi stilistică, întreaga construcţie epică par, de necrezut pentru vârsta ei, cele ale unui scriitor matur, stăpân pe arta şi profesionalismul lui.” (Călin Vlasie) „Este o carte pe tema întoarcerii la origini, în care se regăsesc valori precum copilăria, dragostea de limbă, prietenia – spune autoarea. Cei doi eroi, adolescenţii Ida şi Peter, ajutaţi de o prietenă neobişnuită, Anne, trec prin multe aventuri în drumul lor spre Cealaltă «acasă»”.

 

Cristina Boncea

Octopussy
Editura Herg Benet

„Nu contează cu câţi oameni te înconjori, cât de mult vorbeşti cu ei, socializezi, le asculţi problemele şi poate încerci să povesteşti ceva despre tine – la finalul zilei, tot singur eşti, doar tu cu tine. Chiar şi atunci când prietenii tăi îţi sunt alături, tot degeaba pare. Am fost făcuţi să nu putem împărţi universul din mintea noastră.”

Şi: „Oamenii care suferă de sindromul Octopussy îşi găsesc mereu calea unul spre celălalt. Singura diferenţă este că realitatea lor nu este aceeaşi cu realitatea pe care majoritatea oamenilor o văd.” Încă o carte menită să şocheze, despre adolescenţii care beau, fumează, fac sex şi se maturizează înainte de vreme. Două adolescente gemene, Hyena şi Becks (botezate astfel de un tată vitreg american), încearcă să se apropie una de alta după mulţi ani de absenţă (una a fost în spital câţiva ani). O acţiune dezlânată, pe alocuri plictisitoare. E prima cartea a autoarei născute în 1998(!) şi care are un blog, se pare, urmărit de foarte mulţi din generaţia ei.

 

Ion Jianu

În 1983 şi 1992 Premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu

Convorbiri cu şi despre Sorescu

Editura Eikon

Postfaţă de George Sorescu. Prefaţă de Eugen Simion: „Sunt lucruri importante pe care le găsim în interviurile lui Ion Jianu. Aflăm, de pildă, ceea ce în parte ştiam din zvonurile publice că, în 1992, Sorescu ajunsese în faza finală a selecţiei pentru premiul Nobel. Fusese reţinut de juriu pentru «lista mică», exact cum se întâmplase cu câţiva ani mai înainte cu Nichita Stănescu, colegul de generaţie şi comilitonele său. Până la urmă râvnitul premiu i-a ocolit şi pe unul, şi pe altul... Ca să grăbească lucrarea nenorocului, în cazul lui Marin Sorescu au intervenit, se pare, trei confraţi de la Bucureşti, poeţi cunoscuţi. Indignaţi peste măsură şi speriaţi ca nu cumva confratele lor să fie încoronat la Stockholm, aceştia ar fi trimis unde trebuie un memoriu plin de acuzaţii abominabile la adresa lui Sorescu. Ambasadorul Suediei în România l-ar fi invitat pe poetul «nobelibil» şi i-ar fi arătat, scârbit, documentul...”

 

Oana Stoica-Mujea

Jucătorul

Crime Scene Press

Al patrulea volum din seria „Iolanda Ştireanu”, începută cu „Indicii anatomice” (tradus deja în engleză). Niciodată până acum eroina n-a fost într-o situaţie mai dificilă. Împuşcată în cap şi în picior, Iolanda Ştireanu se luptă pentru viaţa ei.

Amnezică, paralizată, fără nicio idee despre oamenii care vin la ea, fără să ştie cine îi este prieten şi cine duşman. Timpul trece şi, după câteva luni de zile, este dusă acasă. Corpul ei ar fi deja destul de vindecat, dar muşchii refuză să o asculte. Psihiatrul îi spune ca e doar un blocaj din creier. Chiar şi aşa, colegii o implică în anchetarea unui caz de crimă, uciderea unui chitarist. Când descoperă ucigaşul chitaristului, amintirile încep să-i revină şi constată că e în continuare în pericol.